Comunicarea Asertivă

Ce este Comunicarea Asertivă?

Acasă: Ea: „ Eşti un monstru dobitoc, fără suflet! Nu te mai suport!”, spuse femeia, începând să plângă în hohote…El: „Eşti o nesuferită care nu ştie niciodată ce vrea! Ba nu aşa.., ba aşa..bla, bla, bla…habar nu ai de capul tău! Scuteşte-mă!”, zise partenerul ei trântind uşa şi ieşind din casă…

La birou: Şeful: “ Nu e nimic bine din ce ai făcut în proiectul asta! Dacă până la sfârşitul săptămânii nu refaci totul, aşa cum trebuie, îţi tai 20% din salariu!” Angajatul, cu privirea plecată în documentele aruncate pe birou, cu glas pierit, îi răspunde şefului : “ Am înţeles…”se simte nedreptăţit, (doar el lucrase cât considerase de bine, cu multă atenţie şi conştiinciozitate în ultimele săptămâni la proiectul respectiv)…se simte trist, furios, neputincios, descurajat, devalorizat, dar îi e dificil să-şi exprime dezacordul faţă de atitudinea şefului… etc.

Ce găsiţi în comun la ambele cazuri prezentate?

În primul caz, este prezentată un anumit tip de comunicare: comunicarea cu agresivitate pe care ambii parteneri o exercită şi datorită ei, nu în puţine case regăsim astfel de situaţii…
În cel de-al doilea caz, observăm, din partea şefului aceeaşi comunicare cu agresivitate, pe care am regăsit-o şi în cazul anterior, iar, din partea angajatului, observăm, un alt tip de comunicare: comunicarea cu timiditate …
Atât comunicarea cu agresivitate , încărcată cu emoţii puternice de furie, revoltă, dispreţ, nedreptate, disperare, etc., cât şi comunicarea cu timiditate încărcată cu deznădejde, dezamăgire, reprimarea sentimentelor, învinovăţire, etc., sunt modalităţi de comunicare destructive, atât pentru noi, cât şi pentru relaţiile noastre!
Din fericire, pe lângă cele două modalităţi de comunicare defectuoase, mai există cel de-al treilea mod de comunicare, care este constructiv, raţional, adecvat, care poartă denumirea de “comunicare asertivă”.

Comunicarea asertivă este modalitatea de comunicare prin care individul îşi exprimă necesităţile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele într-un mod deschis şi onest, într-o manieră socialmente adecvată. Această manieră de comunicare nu poate avea loc atunci când individual este furios, frustrat, deprimat, anxios. În cadrul comunicării asertive, nu se încalcă nici drepturile personale, nici ale celorlalţi. Acest gen de comunicare, arată respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, promovează auto dezvăluirea, autocontrolul şi aprecierea pozitivă a valorii de sine.

De ce anume este bine să ţi cont ca să Comunici Asertiv?

Specialiștii afirmă că asertivitatea inhibă anxietatea, reduce depresia. Totodată, aceştia subliniază faptul că un comportament asertiv conduce la îmbunătăţirea imaginii de sine.
Asertivitatea implică patru elemente:
1. refuzul cererilor;
2. solicitarea favorurilor şi formulare de cereri;
3. exprimarea sentimentelor pozitive şi negative;
4. iniţiere, continuare şi încheiere a unei conversaţii generale.
Acestea alcătuind componenta cognitivă care implică un anumit mod de gândire. Componenta comportamentală a asertivităţii include o serie de elemente non-verbale, cum ar fi:
- Contactul vizual: o persoană asertivă îşi priveşte interlocutorul drept în ochi. Lipsa contactului vizual poate transmite mesaje nedorite, de tipul: "eu nu sunt convins de ceea ce spun" sau "îmi este foarte frică".
- Tonul vocii: chiar şi cel mai asertiv mesaj îşi va pierde din semnificaţie dacă va fi exprimat cu o voce şoptită (aceasta va da impresia de nesiguranţă) sau prea tare, fapt care ar putea activa comportamentul depresiv al interlocutorului.
- Postura: poziţia corpului unei persoane asertive diferă de la situaţie la situaţie. Totuşi, se apreciază că, în majoritatea cazurilor, subiectul trebuie să stea drept: nici prea rigid, pentru că aceasta exprimă o stare de încordare, nici prea relaxat, pentru că ceilalţi ar putea interpreta o astfel de poziţie ca fiind lipsită de respect.
- Mimica: pentru ca mesajul să aibă caracter asertiv, mimica trebuie să fie adecvată şi congruentă cu conţinutul mesajului. Astfel, de exemplu, dacă cineva zâmbește atunci când afirmă că ceva îl supără, oferă interlocutorului o informaţie ambiguă, care alterează sensul comunicării.
- Momentul administrării mesajului: cel mai eficient mesaj asertiv îşi pierde semnificaţia dacă este administrat într-un moment nepotrivit. Astfel, de exemplu, nici un şef nu va răspunde favorabil la o cerere de mărire a salariului, oricât de bine formulată este această, dacă angajatul îl abordează atunci când se pregăteşte să se prezinte în faţa unei comisii de control a firmei.
- Conţinutul: chiar dacă toate celelalte condiţii sunt respectate, mesajul nu-şi atinge scopul dacă este prea agresiv, cu intenţia de a-l blama pe celălalt sau, dimpotrivă, exprimat prea timid şi într-un mod pasiv. Conţinutul unui mesaj asertiv trebuie să fie precis, descriptiv şi direct.


Ce pot sa fac?

Deoarece comunicarea asertivă, nu este cel mai uşor lucru de însuşit (pentru că, e nevoie de un control al emoţiilor, ca să ai disponibilitatea necesară pentru a comunica asertiv), apelează cu încredere la un psiholog care să te însoţească în drumul tău înspre dobândirea unei comunicări asertive.
Dobândind o comunicare asertivă, şansele de a trăi scene ca cele prezentate la începutul articolului, sunt mult reduse!
Vă doresc mult succes!

Psihoteraeut Adina Demian
0722 524 894