Dr. Tutunariu Ramona

Psihiatrie pediatrică

Adoptia nationala si internationala

In dictionarul explicativ al limbii romane definitia verbului a adopta este urmatoarea : A ADOPTÁ adópt tranz. 1) (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a înfia. Aceasta definitie este importanta pentru a evidentia conceptia generala a romanilor despre adoptie.
Din punct de vedere juridic, adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.
Adoptia internationala se refera la faptul ca familia adoptiva are domiciliul in alta tara decat copilul adoptat. Aceasta este mai frecventa in statele slab dezvoltate. In astfel de cazuri adoptia internationala reprezinta sansa acelor copii la o situatie economica mai buna, asigura oportunitati educationale superioare celor din tara de bastina. Printre tarile cu cei mai multi copii dati spre adoptie internationala se numara : China, Guatemala, Rusia, Etiopia, Coreea de Sud, Vietnam, Ucraina, India. Din pacate insa, aceste aspecte pozitive ale adoptiei internationale au fost umbrite de ilegalitati si incalcarea grava a drepturilor copilului de-a lungul ultimilor ani. S-au semnalat numeroase cazuri de « trafic de carne vie » incluzand rapirea si apoi vanzarea copiilor ca fiind « orfani », uneori vanzarea copiilor fiind initiata chiar de parintii biologici ai acestora. In prezent, Guatemala este investigata de forurile internationale pentru cazuri de coruptie in sistemul adoptiilor.
Copiii mai mari erau uneori scosi din tara in care s-au nascut sub pretextul adoptiei, dar odata ajunsi dincolo de granita deveneau victime ale pedofililor sau erau pusi sa munceasca pentru familiile adoptive. In urma acestor scandaluri internationale Romania, Belarus si Cambogia au renuntat la adoptiile internationale pentru a evita traficarea copiilor.
Devenita o problema de amploare mondiala, traficarea copiilor a suscitat interesul autoritatilor din toate domeniile ducand in 1993 la adoptarea Conventiei de la Haga care are drept obiective siguranta ca adoptiile internationale se fac in interesul suprem al copilului si respectandu-i drepturile fundamentale precum si asigurarea colaborarii intre statele implicate in adoptie.
Un alt dezavantaj important al adoptiei internationale este reprezentat de diferentele culturale si tulburarile de identitate care apar la acesti copii.
Diferentele culturale pot determina aparitia unor probleme in dezvoltarea copilului si in relatia parinte adoptiv-copil adoptat si din acest motiv in ultima vreme se pune tot mai mult accentul pe cresterea copilului in spiritul culturii in care s-a nascut. O problema controversata inca este aceea a sprijinirii copiilor in a-si cunoaste familia de origine. Unele voci sustin ca asumarea identitatii proprii pentru copilul adoptat este imposibila daca nu-si cunoaste originile, altii insa afirma ca acest lucru nu poate decat sa-l bulverseze facandu-i mai mult rau. In acest scop a aparut ideea adoptiei deschise « open adoption » care presupne accesul familiei de origine in familia adoptiva. In prezent nu s-a ajuns la o parere unanim acceptata in privinta acestui tip de adoptie existand inca multe opinii atat pro, cat si contra.
Diferentele culturale sunt mult mai pregnante la adoptiile interrasiale, dar in tara noastra aceste cazuri sunt mai putin probabile.
O alta controversa majora in adoptii se refera la permisiunea cuplurilor de acelasi sex sau a persoanelor cu disabilitati sau cancer de a adopta copii.
Nickman SL, Rosenfeld AA, Fine P, et al au demonstrat in urma studiului lor din 2003 ca acesti copii nu au prezentat tulburari psihiatrice mai mari decat ceilalti copii adoptati si nici nu s-a constatat o rata mai mare a homosexualitatii printre acestia.
Cercetatoarea Femmi Juffer precizeaza ca, desi se afirma ca adoptia scade stima de sine a copilului din cauza sentimentelor de culpabilitate referitoare la motivul pentru care a fost abandonat de parintii biologici, studiile sale nu au confirmat acest lucru.
O alta problema referitoare la adoptia internationala este reprezentata de bolile infectioase care pot aparea in familie in urma adoptiei. Fie copilul poate fi purtatorul unei boli pentru care populatia din tara in care a fost adoptat nu a fost imunizata, fie programul national de vaccinare din tara in care copilul s-a nascut este diferit de cel al tarii de adoptie. Aceste diferente pot duce la aparitia unor boli contagioase si dificil de tratat transmise de la copil la familia de adoptie sau contactata de copil de la familia adoptiva.
Adoptia nationala nu a ridicat nici problema traficului cu copii, nici a diferentelor culturale.
In general, s-a constatat ca factorii care afecteaza adoptia interna si pe cea internationala sunt aceiasi.
Reusita unei adoptii depinde atat de familia care adopta, cat si de copilul adoptat.
Trebuie sa tinem cont de faptul ca, de obicei, copiii adoptati au un istoric de maltratare, abuz fizic si/sau abuz sexual. De asemenea, copiii care au fost institutionalizati de la o varsta mica pana la adoptie prezinta un risc mai mare de a dezvolta o tulburare reactiva de atasament. S-a constatat reusita adoptiei copiilor care au fost in plasament familial pana la momentul gasirii unei familii adoptive. De asemenea, un studiu efectuat in Noua Zeelanda arata ca au fost mai putine tulburari psihice la copiii adoptati la nastere decat la cei care au crescut in familia biologica monoparentala. Numeroase studii arata preponderenta copiilor adoptati in loturile clinice, fenomen explicabil atat prin psihopatologia mai frecventa la acestia, dar si din cauza prejudecatilor existente in privinta sanatatii mentale a acestora. Aceste studii au pornit de la premisa ca toti copiii adoptati la o varsta mai mare prezinta tulburari psihice. In urma studiilor, rezultatele au fost surprinzatoare deoarece un sfert dintre copiii intrati in studiu nu aveau nici o tulburare de ordin psihopatologic. Copiii care au avut nevoie de ingrijiri de specialitate erau intr-un procent ridicat cu probleme psihice inaintea actului de adoptie.
Rezultatele acestor studii ne indreptatesc sa avem sperante privind reusita adoptiilor chiar si cand copilul a fost neglijat, abuzat fizic sau sexual in familia de origine. Pentru acest lucru insa este nevoie de sustinerea psihologica a familiilor adoptive si, eventual, de cursuri de parenting pentru acesti parinti. Acesti copii pot dezvolta tulburare reactiva de atasament care, mai tarziu poate evolua in tulburare de conduita, anxietate, comportament dezinhibat. De obicei, parintii adoptivi acorda mult mai mult timp si atentie copiilor in vederea sustinerii adaptarii lor cat si datorita nevoilor lor speciale.
In 1978, Dr. David Kirschner a inventat termenul de \\\"Adopted Child Syndrome\\\" � sindromul copilului adoptat in lucrarea sa \\\"Son of Sam and the Adopted Child Syndrome\\\", Adelphi Society for Psychoanalysis and Psychotherapy Newsletter, 1978). Acest termen se referea la simptome cum ar fi : conflictul cu autoritatile, minciuna patologica, furt, fuga de acasa, de la scoala, tulburari de invatare, tulburare reactiva de atasament, lipsa controlului impulsurilor, fascinatie pentru foc, incendiere. Dr. David Kirschner afirma la momentul respectiv ca toti copii adoptati ar prezenta riscul de a dezvolta aceasta tulburare. Mai multi autori si-au exprimat dezacordul cu acest termen, considerandu-se ca pune o eticheta copiilor adoptati. De altfel, acest sindrom nu exista in manualele de diagnostic oficiale. In 2002, insusi Dr. Kirschner revine si precizeaza ca nu toti copiii adoptati prezinta acest risc, ci riscul exista la copiii cu istoric de abuz si maltratare.
Exista mai multe « mituri » privind adoptia care pot duce la cresterea dificultatilor de adaptare a copiilor in noua familie.
Unul dintre mituri se refera la convigerea ca patologia care apare in fisa medicala a copilului cuprinde toate problemele de sanatate pe care le vor intampina parintii adoptivi. Asa cum am precizat anterior, programul de imunizare poate reprezenta o problema grava de sanatate in cazul adoptiilor internationale.
De asemenea, foarte des, copiii adoptati prezinta tulburari de alimentatie. Avand in vedere faptul ca institutiile din care provin se confrunta cu dificultati financiare, copiii au primit, in unele cazuri, hrana care sa le asigure suprevietuirea si nu toate principiile nutritive. Astfel copiii manifesta tulburari variate de la mancat compulsiv pana la refuz alimentar. Uneori copilul refuza categoric anumite alimente cu care nu a fost obisnuit ca gust, miros sau textura sau nu poate manca in cantitatile normale pentru varsta sa.
Un alt mit este acela ca retardul in achizitii este normal la copiii proveniti din institutii si isi vor reveni complet dupa adoptie.
Adevarul este ca acesti copii nu au avut ocazia de a experimenta interactiunea cu adultul, de a observa fata si mimica ingrijitorului sau de a auzi sunetele specifice limbii respective, nu au auzit muzica sau sunetele specifice anumitor animale sau jocuri. Auzul acestor sunete odata ajuns in familia adoptiva il poate speria pe copil ; uneori copilul nu scoate nici un sunet, iar recuperarea limbajului se va face foarte greu, unele sunete fiind imposibil de recuperat. De asemenea, intarzierea in achizitia aptitudinilor motorii este frecventa, in special deoarece copiii din institutii nu au fost incurajati sa si le dezvolte, fiind mai usor de supravegheat daca stateau in patuturile lor. Uneori abilitatile motorii grosiere se recupereaza destul de rapid, dar cele ale motilitatii fine pot necesita mai mult timp sau nu se recupereaza niciodata.
Un al treilea mit despre adoptie este ca pentru copilul adoptat este foarte usor sa se integreze in familia adoptiva largita avand in vedere ca este dorit de toata lumea.
Astfel, familia organizeaza petreceri de « Bun venit ! » in cinstea copilului fara a lua in calcul ca pentru acesta este foarte greu sa faca fata atator persoane noi, ca zgomotul, mirosul, agitatia unei petreceri ii pot fi necunoscute si il pot deruta.
Poate cel mai frecvent intalnit este acel mit ce se refera la faptul ca un copil are nevoie doar de dragoste pentru a fi bine. Desigur, dragostea este elementul cel mai important intr-o adoptie, dar nu este intotdeauna suficienta pentru a suplini deprivarea de pana atunci. De cele mai multe ori este nevoie de sfatul specialistilor pentru a se rezolva problemele aparute, in special in cazul copiilor cu tulburare de atasament.
Se poate concluziona ca factorii care afecteaza adoptia nu difera foarte mult la adoptia nationala fata de cea internationala ,ca parintii adoptivi bine informati in privinta istoricului copilului au mai mari sanse de reusita, dar ca sunt necesare si cursuri de parenting speciale. Uneori dragostea si bunele intentii ale parintilor adoptivi nu sunt suficiente si este necesara interventia specialistilor pentru a se construi relatii sanatoase in noua familie.



Bibliografie :

� Boris, N.W., Fueyo, M., & Zeanah, C.H. (1997). The clinical assessment of attachment in children under five. Child &Adolescent Psychiatry, 36(2), 291-293.
� Bowlby, J. (1988). A secure base. London: Basic Books.
� Carlson, V., Cicchetti, D., Barnett, D., & Braunwald, K. (1995). Finding order in disorganization: Lessons from research on maltreated infants� attachments to their caregivers. In D. Cicchetti & V. Carlson (Eds), Child Maltreatment: Theory and research on the causes and consequences of child abuse and neglect (pp. 135-157). NY: Cambridge University Press.
� Cicchetti, D., Cummings, E.M., Greenberg, M.T., & Marvin, R.S. (1990). An organizational perspective on attachment beyond infancy. In M. Greenberg, D. Cicchetti, & M. Cummings (Eds)
� Chisholm, K. (1998). A 3-year follow-up of attachment and indiscriminatefriendliness in children adopted from Romanianorphanages. Child Development, 69(4), 1092-1106.
� Chisholm, K., Carter, M., Ames, E., & Morison, S. (1995). Attachmentsecurity and indiscriminately friendly behavior in childrenadopted from Romanian orphanages. Developmental andPsycho pathology, 7, 285-294.
� Convention on Protection of Children and Co-operation in Respect of Intercountry Adoption
� Dietz, W.H. & Stern, L. (Eds). (1999). Guide to your child\\\'s nutrition.New York: Villard Books.
� Federici, R.S. (1998). Help for the hopeless child. Alexandria, VA:Hennage Creative Printers.
� First, L.R. & Palfrey, J.S. (1994). Current concepts: The infant oryoung child with developmental delay. The New EnglandJournal of Medicine, 330(7), 478-483.
� Frank, D.A., Klass, P.E., Earls, F., & Eisenberg, L. (1996). Infants andyoung children in orphanages: One view from pediatrics andchild psychiatry. Pediatrics, 97(4), 569-578.
� Glennen, S., & Masters, M.G. (2002). Typical and atypical languagedevelopment in infants and toddlers adopted from EasternEurope. American Journal of Speech-Language Pathology,11, 417-433.
� Greenspan, S.I. (1992). Infancy and early childhood: The practiceof clinical assessment and intervention with emotional anddevelopmental challenges. Reading, MA: Perseus Books.
� Gunnar, M.R., Bruce, J., & Grotevant, H.D. (2000). International adoption of institutionally reared children. Research and policy.Development and Pscychopathology, 12, 677-693.
� Hostetter, M.K., & Johnson, D.E. (1998). Immunization status of adoptees from China, Russia, and Eastern Europe. PediatricResident, 43, 147A.
� Irwin, J.R., Carter, A.S., & Briggs-Gowan, M.J. (2002). The social emotionaldevelopment of \\\"late-talking\\\" toddlers. Child andAdolescent, 41(11), 1324-1332.
� Jenista, J. (2000). Preadoption review of medical records.Pediatric Annals, 29(4), 212-215.
� Johnson, D.E., Miller, L.C., Iverson, S., Thomas, W., Franchino, B.,Dole, K., Kiernan, M.T., Georgieff, M.K., & Hostetter, M.K.(1992). The health of adopted children from Romania. Journalof the American Medical Association, 268(24):3446-51.
� Lansdown, R., & Walker, M. (1991). Your child\\\'s development:From birth through adolescence: A complete guide for parents.New York: Alfred A. Knopf.
� L. Raynor, The Adopted Child Comes of Age, 1980
� Lyons-Ruth K. & Jacobvitz, D. (1999) Attachment disorganization: unresolved loss, relational violence and lapses in behavioral and attentional strategies. In J. Cassidy & P. Shaver (Eds.) Handbook of Attachment. (pp. 520-554). NY: Guilford Press
� Mason, P., & Narad, C. (2002). Growth and pubertal developmentin internationally adopted children. Current Opinion inEndocrinology & Diabetes, 9, 26-31.
� Mason, P., Narad, C., Jester, T., & Parks J. (2000). A survey ofgrowth and development in the internationally adopted child.Pediatric Research, 47(4, Suppl.), 209A.
� Main, M. & Hesse, E. (1990) Parents� Unresolved Traumatic Experiences are related to infant disorganized attachment status. In M.T. Greenberg, D. Ciccehetti, & E.M. Cummings (Eds), Attachment in the Preschool Years: Theory, Research, and Intervention (pp161-184). Chicago: University of Chicago Press
� Malinosky-Rummell, R. & Hansen, D.J. (1993) Long term consequences of childhood physical abuse. Psychological Bulletin 114, 68-69
� Miller, L. (1999a). Caring for internationally adopted children. TheNew England Journal of Medicine, 341(20), 1539-1540.
� Miller, L. (1999b). International adopted children-immigration status.Pediatrics, 103(5), 1078.
� Miller, L., & Hendrie, N.W. (2000). Health of children adopted fromChina. Pediatrics, 105(6), E76.
� Miller, L., Kiernan, M., Mathers, M., & Klein-Gitelman, M. (1995).Developmental and nutritional status of internationallyadopted children. Archives of Pediatric & AdolescentMedicine, 149(1), 40-44.
� Mitchell, M.A., & Jenista, J.A. (1997). Health care of the internationallyadopted child, Part I: Before and at arrival into theadoptive home. Journal of Pediatric Health Care, 11, 51-60.
� Morison, S.J., Ames, E.W., & Chisholm, K. (1995). The developmentof children adopted from Romanian orphanages.Merrill-Palmer Quarterly, 41(4), 411-431.
� NPR \\\"Study: Adoption Not Harmful to Child\\\'s Self-Esteem\\\"
� O\\\'Connor, T., Rutter, M., and English and Romanian Adoptees StudyTeam. (2000). Attachment disorder behavior following earlysevere deprivation: Extension and longitudinal follow-up.Journal of the American Academy of Child and AdolescentPsychiatry, 39(6), 703-712.
� Office of Children\\\'s Issues, U.S. Department of State. (n.d.).Immigrant visas issued to orphans coming to the U.S.: Topcountries of origin. Accessed 3/16/04, fromwww.travel.state.gov/orphan_numbers.html
� Olness, K. (2002). Effects of brain development leading to cognitiveimpairment: A worldwide epidemic. Journal ofDevelopmental & Behavioral Pediatrics, 24(2), 120-130.
� Rutter, M. (1998). Developmental catch-up and deficit, followingadoption after severe global early privation. Journal of ChildPsychology & Psychiatry & Allied Disciplines, 39(4), 465-476.
� Sices, L., Feudtner, C., McLaughlin, J., Drotar, D., & Williams, M.(2003). How do primary care physicians identify young childrenwith developmental delays? A national survey. Journalof Developmental & Behavioral Pediatrics, 24(6), 409-417.
� Singer, J.L. (1996). Cognitive and affective implications of imaginativeplay in childhood. In M. Lewis (Ed.), Child and adolescentpsychiatry: A comprehensive textbook (2nd ed.), pp.202-212. Baltimore: Williams & Wilkins.
� Smyke, A.T., Dumitrescu, A.B.A., & Zeanah, C.H. (2002).Attachment disturbances in young children, I: The continuumof caretaking casualty. Child & Adolescent Psychiatry, 41(8),972-982.
� Staat, M.A. (2002). Infectious disease issues in internationallyadopted children. Pediatric Infectious Disease Journal, 21(3),257-258.
� Stephenson, M. (2001). Medical issues in international adoption:Pediatricians can assess medical records of adopted children.Infectious Disease In Children, 14(1), 11-14.
� Vorria, P., Rutter, M., Pickles, A., Wolkind, S., & Hosbaum, A.(1998a). A comparative study of Greek children in long-termresidential group care and in two-parent families: I. Social,emotional, and behavioral differences. Journal of ChildPsychology & Psychiatry & Allied Disciplines, 39(2), 225-236.
� Vorria, P., Rutter, M., Pickles, A., Wolkind, S., & Hosbaum, A.(1998b). A comparative study of Greek children in long-termresidential group care and in two-parent families: II. Possiblemediating mechanisms. Journal of Child Psychology &Psychiatry & Allied Disciplines, 39(2), 237-245.
� World Health Organization. (2002, December). Seminar onMacroeconomics and Health, Beijing, China. Accessed 02/10/04,from www.who.int/macrohealth/events/beijing/en/print.html.
� World Health Organization, Regional Office for Europe. (2002).WHO European report links poverty to widening gaps inhealth: Press release. Accessed 02/10/04,