Mentinerea unor relatii armonioase intre membrii unei familii (partenerii unui cuplu; parinti si copii) poate deveni dificila atunci cand comunicarea deschisa nu se mai realizeaza in parametrii optimi.

Conflictul este o prezenta inerenta a relatiilor umane si trebuie acceptat ca parte inevitabila a firescului cotidian. Natura umana este conflictuala! Asadar, suntem nativ inzestrati cu instinctul de a lupta (pentru resurse, spatiu, recunoastere, relationare, control) si detinem, in mod obisnuit, capacitatea de a-l stapani, ceea ce reduce semnificativ numarul conflinctelor in cadrul unui grup.

Primii indicatori care pot genera un dezacord / o neintelegere / o ciondaneala sau o disputa sunt partial recunoscuti (in majoritatea cazurilor) si pot fi tradusi printr-o serie confuza de: nemultumiri, asteptari neimpartasite, tensiuni reprimate (inabusite) sau convingeri personale nespuse.

De la acest nivel de intensitate al trairilor si tensiunilor intrapsihice, o cearta nevinovata, poate permite depasirea unei bariere de comunicare, sau poate escalada brusc intr-un conflict de amploare... caz in care, emotiile noastre devin predominant negative si ne incetoseaza ratiunea si capacitatea de intelegere!

In practica, un conflict, poate sa nu parcurga toate elapele de desfasurare, insa in general, orice conflict intre parti presupune cinci niveluri de manifestare:

- dezacordul, care debuteaza prin neintelegeri sau divergente minore (adesea, cauzele care declanseaza o astfel de stare pot fi nerealiste, situatie in care ne confruntam cu asa numitele “conflicte false”, iar simpla punere in discutie a lor permite cu usurinta buna intelegere intre parti);
- confruntarea, in care fiecare parte isi sustine propria pozitie si evidentiaza greselile din gandirea si comportamentul celuilalt; la acest nivel, convingerile personale tind sa devina exagerate, iar emotiile se accentuaeaza in intensitate, in detrimentul judecatilor logice; atmosfera devine tensionanta; capacitatea de intelegere scade; disponibilitatea de a comunica deschis se diminueaza; iar ostilitatea si frustrarea se amplifica;
- escaladarea conflictului, conduce la pierderea de sub control a tensiunilor si ostilitatilor; la acest nivel, manifestarea agresivitatii poate capata proportii “impresionante” atat in plan verbal (partile implicate in conflict pot rosti cuvinte nepotrivite care pot avea efecte devastatoare asupra personalitatii celuilalt), cat si actional (ex.: ceea ce se doreste a fi doar “un avertisment” sau o “descarcare emotionala” neintentionata, prin exprimarea brusca si necontrolata a fortei fizice asupra celuilalt, respectiv: “lovirea” accidentala sau “bataia” aplicata in scopul de a disciplina, pot avea urmari negative asupra personalitatii unei persoane sau/si pot produce efecte regretabile si irevocabile; ex.: rana deschisa, dislocarea unui membru, deces, etc.);
- de-escaladarea conflictului este posibila atunci cand partile implicate depun eforturi evidente si sustinute de stingere a acestuia si de gasire a unui acord;
- rezolvarea este prezenta atunci cand starea conflictuala dispare.

Dar conflictele nu se sting de la sine si de aceea ele trebuie solutionate, nu ignorate! La randul ei, solutionarea unui conflict este dependenta de dorintele personale, gandurile dominante si scopurile noastre.

Drept urmare, daca ne petrecem timpul concentrandu-ne pe ganduri negative sau asupra lucrurilor pe care nu ni le dorim, ne expunem in mod voit, riscului de a fi atrasi intr-o “capcana” negativa, caz in care rezultatul poate fi demobilizator, atat emotional cat si spiritual si fizic.

Sentimentele si emotiile negative frecvente cresc riscul bolilor de inima, temerile/fricile de intensitate ridicata consuma o mare cantitate de energie, senzatiile de rau determina reactii in lant si decizii nesatisfacatoare, dezechilibrele emotionale repetate se amplifica de la un episod la altul si pot declansa labilitatea psihica, iar starea generala poate fi definita printr-o serie de particularitati daunatoare: frustrare, dezamagire, remuscare, neliniste, tensiune, ostilitate, suferinta si boala.

Daca insa alegem sa actionam in sens pozitiv/ constructiv, conflictul poate fi inteles ca o modalitate de optimizare a relatiilor interumane si o sursa de maturizare si invatare. Astfel, rezultatele obtinute dupa stingerea unui conflict dobandesc un caracter creativ (ex.: ni se ofera mai multe sanse de a evita pe viitor anumite greseli; ne creste respectul de sine; increderea in noi este echilibrata; abilitatea de a comunica deschis este imbunatatita; dobandim capacitatea de a reactiona cu calm si rabdare in fata unui conflict, in detrimentul unui comportament impulsiv, furios, univoc si distructiv; etc.).

Atunci cand ceva ne supara suntem tentati sa cautam “vinovati”, pentru ca ni se pare firesc sa intelegem ca in exteriorul nostru se afla factorii care ne declanseaza acesta stare. In particular, detinem capacitatea de a ne asuma responsabilitatea propriilor stari (pozitive sau negative), indiferent de contextul situational in care ne aflam la un moment dat.

Emotiile noastre nu sunt generate in mod direct de evenimentele exterioare, ci de convingerile personale in raport cu acestea. Drept urmare, anumite situatii, experiente sau intamplari ne activeaza propriile convingeri, care la randul lor, pot genera o stare de suparare cu efecte distructive pe termen scurt, mediu sau lung, in functie de particularitatile fiecaruia dintre noi.

Cazuistica prezenta in literatura de specialitate (experimentele psihologice realizate de catre cercetatorii americani) ne demonstraza ca in general, noi suntem cei care provocam declansarea situatiilor marcate printr-o stare de suparare distructiva, in relatia cu persoanele apropiate noua, cu care ne intalnim in mod regulat. Ajungem astfel sa manifestam o conduita conflictuala, nu cu oamenii in general, ci cu persoanele fata de care avem un puternic atasament afectiv. De ce? Pentru ca de la ele avem intotdeauna asteptarile cele mai mari! In egala masura, suntem avertizati si in legatura cu riscurile la care ne expunem, daca alegem sa perseveram in mentinerea cu fermitate a unei idei sau stari, chiar si atunci cand nu avem dreptate, iar doua dintre complicatiile majore sunt anxietatea patologica si depresia.

Conflictele nu sunt totdeauna planificate, iar cea mai dificila sarcina de rezolvat in pragul declansarii unui conflict o reprezinta transformarea opiniilor nefavorabile sau ostile in idei si argumente pozitive. Rezolvarea eficienta si constructiva a unui conflict nu se poate realiza in forta, ca pe un camp de lupta, sau prin ignorare, exprimarea nemijlocita si fara rezerve a emotiilor, cedare sau retragere, ci prin dialog si antrenarea activa in sens pozitiv a partilor implicate.

Desi multe conflicte sunt abordate dechis (poate pentru ca in majoritatea cazurilor, oamenii nu au invatat sa le rezolve si au perseverat in repetarea greselilor!), referindu-ma la cele aparute intre membrii unei familii, doresc sa subliniez importanta neexteriorizarii lor, dincolo de aceste granite. Daca vor deveni “publice”, tensiunile tind sa se cronicizeze, iar rezolvarea conflictelor poate fi amanata sau “dizolvata”. Speranta ca o persoana neavizata din afara familiei (ruda, prieten, vecin, etc.) ne poate furniza o solutie “salvatoare” este iluzorie, deoarece aceasta va coaliza cu una dintre parti, iar riscul de a se distruge echibrul relational al familiei, creste semnificativ.

Autoamagirea cu “índemnuri”/ sfaturi gratuite nerealiste si fara corespondenta faptica, genereaza dezamagirea, slabeste increderea in fortele proprii si declanseaza esecul!

Atitudinea, gandurile dominante sau mentalitatile proprii, nu pot fi modificate fara eforturi sustinute. Pentru a fi capabil de o astfel de performanta este nevoie sa iti doresti “schimbarea”, sa te implici activ si responsabil intr-un astfel de demers, sa practici o serie programata de exercitii interioare si sa iti antrenezi capacitatea de a gandi pozitiv, in mod constant, nu doar circumstantial! Este necesar sa iti construiesti obiective realiste, sa actionezi cu determinare in sensul gasirii de solutii eficiente si sa te programezi, constient si voit, pentru succes!

Alege sa actionezi in sens pozitiv si sa traiesti in echilibru si in armonie cu tine insuti si cu tot ceea ce te inconjoara! Invata sa fi increzator si sa ai sperante, intelege-ti in mod obiectiv propriile experiente si analizeaza-ti erorile comise; fi curios cu privire la succesul oamenilor pe care ii cunosti si straduieste-te intotdeauna sa gasesti noi oportunitati acolo unde ceilalti considera ca sunt numai probleme!