Psih. Drd. Armand Veleanovici

Psihologie

Evaluarea psihologica a copilului abuzat/neglijat

între specialiștii care lucrează în domeniul protecției copilului sunt cunoscute dificultățile de evaluare psihologică a copilului în cazul în care există suspiciunea de abuz sau neglijare. Pot apare distorsiuni ale datelor datorate fie evaluatorului și subiectivismului acestuia, fie subiectului evaluat și apropiaților acestuia, care pot modifica - intenționat sau nu - informațiile furnizate. Posibilele declarații false - în caz de conflict intrafamilial, tulburările psihice (ale copilului sau părintelui), urmărirea unor avantaje sau a răzbunării, sugestibilitatea copiilor, greutatea de a distinge între imaginar și real în cazul copiilor mici, limitele memoriei sau mecanismele de apărare ce intervin sunt tot atâtea piedici ce trebuie depășite pentru a realiza o evaluare corectă.

Evaluarea psihologică a copilului trebuie să includă un interviu cu părinții, evaluarea nivelului de dezvoltare cognitivă și a personalității, scale de măsurare ale diferitelor simptome (anxietate, depresie, stres posttraumatic), evaluarea relaționării copilului cu părinții.

Din interviul cu părinții sunt obținute date cu privire la copil și familia acestuia. Sunt notate informații privind datele de identificare ale copilului, pregătirea școlară-profesională, date despre structura familiei, dezvoltarea psihomotorie, antecedente patologice sau familiale, istoricul de abuz sau alte traume, motivul examinării.

Examenul psihic al copilului se axează în principal pe simptomele și comportamentele ce pot apare la copilul abuzat/neglijat:

acuze somatice: enurezis, encoprezis, prurit anal sau vaginal, anorexie, obezitate, cefalee, epigastralgii;
depresie: scăderea stimei de sine, sentimente de vinovăție, ideație suicidară;
comportament auto sau heteroagresiv,
simptome disociative - perioade de amnezie, neatenție, stări de transă, crize isterice;
simptome anxioase: anxietate generalizată, fobii, insomnie, coșmaruri;
comportamentul sexual: cunoștințe sexuale neadecvate vârstei, preocuparea sexuală exagerată, manifestată prin masturbare frecventă, curiozitate sexuală exagerată, imitarea actului sexual, introducerea de obiecte în vagin sau în anus, agresarea sexuală a altora sau evitarea stimulilor sexuali prin fobii sau inhibiție.
Teste de desen

Desenul este una dintre principalele metode de evaluare psihologică a copiilor. Chiar dacă nu au învățat încă să scrie, totuși se exprimă prin simboluri. Desenele sunt expresii ale stărilor emoționale, ale relațiilor cu cei din jurul său, a traumelor suferite, dar și a capacităților de a face față problemelor.

Testul Arborelui. Arborele reprezintă copilul; prin acest desen copilul se proiectează, oferindu-ne indicii ale dezvoltării sale. în interpretarea arborelui sunt privite trei elemente importante: rădăcina, trunchiul și ramurile, coroana.

în multe cazuri, forma grafică este fragilă, superficială, destinsă, vagă, traducând o slăbiciune a Eului, dificultăți de adaptare, rezervă, nesiguranță, instabilitate, anxietate, neîncredere în sine.

Rareori mărimea arborelui este echilibrată, acesta apărând ori supradimensionat (extraversie, orgoliu, nevoia de a domina, lipsă de interes pentru relațiile interpersonale), ori subdimensionat (imaturitate psihică, introversie, complexe de inferioritate).

Rădăcina foarte groasă, ascuțită, cu multe ramificații, poate semnifica agresivitate a copilului care poate să se manifeste sau poate fi inhibată.

Trunchiul este aproape întotdeauna prezent, deseori cu scorburi, cuiburi, sau ramuri tăiate, ce denotă traumatisme, șocuri afective. Un trunchi colorat cu îndârjire, apăsat, scrijelit poate fi indiciul unui abuz, a unei traume, dar și a agresivității îndreptate spre sine sau spre altcineva.

Coroana este formată din ramuri structurate, în unele cazuri necircumscrise (nonconformism, superficialitate, lipsa capacității de finalizare), în altele circumscrise (timiditate, reținere, impresionabilitate). Uneori, ramurile sunt puternic ramificate, abundente (agresivitate, închidere în sine).

Frunzele sunt absente în multe cazuri (vitalitate redusă, tendințe depresive, apatie). Fructele și florile sunt rareori prezente. Uneori apar fructe și frunze căzând (izolare, detașare, abandonare, depresie).

Aplicarea Testului Persoanei relevă următoarele:

în general desenele sunt de dimensiuni mici, ceea ce denotă anxietate, timiditate, depresie, retragere. Alte desene sunt de dimensiuni mari, exagerate (impulsivitate, scăderea toleranței la frustrare).

în multe din figurile desenate apare tendința copiilor de identificare cu persoane mult mai mici ca vârstă sau mult mai mari, ceea ce denotă nevoia puternică de afecțiune de tip parental, mai ales matern, datorita carențelor afective.

Omisiunea mâinilor sau prezența brațelor-măciucă sau a degetelor sub forma de gheare, denotă slaba capacitate de relaționare sau o relaționare defectuoasă, de pe poziții de confruntare, agresivitate.

în multe desene apare lipsa de autonomie a subiecților asociată cu dependența emoțională.

Reprezentarea constelației familiale a copilului prin intermediul desenului familiei este considerată ca unul dintre cele mai bune teste proiective. Dimensiunile personajelor familiale, poziția lor în spațiul grafic, distanța între membrii familiei și dintre aceștia și copilul investigat reprezintă elemente importante de diagnostic. Egocentrismul, autocentralitatea pot fi redate grafic prin dimensiunile exagerate, sublinieri și detalii suplimentare. De asemenea, precizia grafică a trăsăturilor unor personaje sau estomparea, absența sau imprecizia desenării altora pot fi ușor interpretate și decriptate ca semnificație.

Deoarece familiile nu le oferă securitate și afectivitate, copiii abuzați/neglijați apar uneori izolați de grupul familial, iar alteori refuză sau omit să se deseneze. Distanța față de un membru al familiei sau față de întreg grupul familial exprimă ostilitate sau apărare. Alteori desenul lasă o impresie generală de fericire irealistă, personajele având aproximativ aceeași dimensiune, aceeași aparență, același surâs nediferențiat.

Exprimarea problemelor familiale ale copiilor ce au trăit experiențe traumatizante se realizează prin omisiunea de membri ai familiei, prin separarea unuia sau a mai multor membri de restul familiei, uneori printr-un obstacol interpus între subiect și personajul respectiv, ceea ce indică un afect de respingere față de respectiva persoană.

Tehnici de completare de fraze. Copiilor li se cere să completeze un număr de fraze incomplete; modul în care sunt completate frazele dezvăluie dorințele, nevoile și sentimentele acestuia. Aceste tehnici pot facilita exprimarea și generarea de asocieri despre experiența traumatică. Interviul ulterior privind răspunsurile copilului poate aduna informații importante care nu au putut fi obținute în timpul examinării generale.

Testul de Apercepție pentru Copii - CAT ajută la înțelegerea raporturilor dintre copil, personajele și tendințele cele mai importante din viața sa. Testul permite depistarea și cercetarea amănunțita în ce privește: organizarea/dezorganizarea personalității, conflictele aferente problematicii oedipiene (rivalitate, dependență, fixații, ambivalență), maturizarea/imaturitatea afectivă și atitudinală, raportul dintre instanțele personalității (Sine-Eu-Supraeu) și mecanismele de apărare utilizate în cazul unui dezechilibru existent între acestea, eventuale puncte de fixație ale copilului, trăsăturile nevrotice: anxietate, depresie, nervozitate, agresivitate, imaturitate, aspecte regresive, problematici sexuale, tendințe obsesionale, ambivalență, tendințele psihotice și indicii de toxicomanie, tulburările de personalitate.

CDI (Child Depression Inventory) - Scala de depresie pentru copii - este un chestionar de autoevaluare ce se poate aplica copiilor și adolescenților între 7 și 17 ani, perioada vizata fiind ultimele două săptămâni. Cuprinde 27 de seturi de câte 3 enunțuri, fiecare set fiind cuantificat între 0 și 2 puncte, scorul final posibil fiind între 0 - 54 puncte. Valorile sub 9 puncte sugerează absența depresiei, scorul peste 9 puncte fiind sugestiv pentru depresia clinică. Parametrii urmăriți de CDI sunt: tulburarea de dispoziție, dificultățile în relațiile interpersonale, sentimentele de ineficiență, lipsa de plăcere, autodevalorizarea, tulburările vegetative. Pot fi identificate comportamente de izolare sau retragere, ca posibile modalități de apărare împotriva unei traume psihice, distorsiuni ale imaginii corporale, importante în cazurile de desfigurare consecutivă unui abuz fizic.

Trauma Symptom Checklist for Children - TSCC - este un raport auto-administrat ce măsoară distresul post-traumatic și simptomatologia asociată. Este destinat pentru a fi utilizat în evaluarea copiilor care au trecut prin experiențe traumatice, incluzând abuzul fizic sau sexual, victimizarea de către egali (agresiune fizică sau sexuală), pierderi majore, asistarea la acte de violență petrecute altora sau dezastre naturale.

Datorita perioadei scurte în care un copil își poate menține atenția, în special în cazul celor care au suferit un abuz emoțional, TSCC conține un număr relativ scăzut de întrebări. Diferitele scale ale TSCC evaluează o largă paletă de efecte psihologice. Versiunea completă a TSCC constă în 54 itemi care au ca rezultat 2 scale de validare (Sub-evaluarea și Supra-evaluarea simptomelor); 6 scale clinice (Anxietate, Depresie, Furie, Stres Posttraumatic, Disociere - cu două subscale - și Preocupări sexuale - cu două subscale); opt itemi critici.

Versiunea alternativă (TSCC - A) are 44 itemi și este identică cu versiunea completă, cu două excepții: nu conține itemi referitori la latura sexuală (deci nu are scala de Preocupări sexuale și subscalele acesteia) și conține șapte itemi critici.



Bibliografie:



American Psyhiatric Association - DSM IV TR - Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din România, București, 2003
Briere, John, Trauma Symptom Checklist for Children, Professional Manual, PAR Inc., USA
Colette, Jourdan-Ionescu, Lachance, Joan, Desenul familiei, Editura Profex, Timișoara, 2003
Committee on Child Abuse and Neglect, Guidelines for the Evaluation of Sexual Abuse of Children, American Academy of Pediatrics, http://www.pediatrics.org/cgi/content/full/103/1/186
De Castilla, Denise, Testul Arborelui, Editura Polirom, București, 2001
Dobrescu, Iuliana, Psihiatria copilului și adolescentului, Editura Medicală, București, 2005
Enache, Alexandra; Dressler, M. L.; Petcu Magda; Ciocani, Maria; Matei, V.; Cioban, V.;
Ciobanu, M.; Gavriliță, M.; Belei, Veronica; Berinde, A. M.; Chatzinikolaou, F., Triada simptomatică în diagnosticul copilului maltratat, în Romanian Journal of Legal Medicine Vol. XV, nr. 2, 2007,
Fischer, Gottfried, Riedesser, Peter, Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, București, 2001
Friedman, Matthew J, Diagnosing Post-Traumatic Stress Disorder, în Revista Cognition, Brain, Behavior - Cogniție, Creier, Comportament, nr. 1/2001, Cluj-Napoca.
Kallay Eva, Trauma, trauma theories and possible post-traumatic reactions, în Revista Cognition, Brain, Behavior - Cogniție, Creier, Comportament, nr. 2/2004, Cluj-Napoca.
Marcelli, Daniel, Tratat de psihopatologia copilului, Editura Fundației Generația, București, 2003
Mitrofan, Iolanda, coord, Psihopatologia, psihoterapia și consilierea copilului, abordare experiențială, Editura SPER, 2001
Rachel E. Goldsmith; Jennifer J. Freyd, Awareness for Emotional Abuse, în Journal of Emotional Abuse, Vol. 5(1) 2005, American Academy of Pediatrics, The Haworth Press, Inc. 2005, http://www.haworthpress.com/web/JEA
Rozorea, Anca, Sterian, Mihaela, Testul Arborelui, Editura Paideia, București, 2000
Salvați Copiii, Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, București
Sparta, Steven N, Assessment of Childhood Trauma, în Handbook of Psychology, vol. 11, Forensic Psychology, John Willey&Sons, Inc., New Jersey, USA, 2003.
XXX, Protecting the abused and neglected child; A guide for mandated reporters in recognizing and reporting child abuse and neglect, Washington State Department of Social and helth Services, USA, 2008