Legătura dintre calitatea relațiilor interumane și practicile BDSM

Introducere: Profilul psihologic al practicantului BDSM a fost conturat ca extensie a conceptului psihanalitic de sadomasochism, ce denotă un comportament autodistructiv, inhibarea globală a plăcerii și sentimentelor pozitive, căutarea activă a suferinței în toate dimensiunile vieții, incapacitatea de a forma altfel de relații în afara celor bazate pe control și exploatare. Conceptul psihanalitic expune doar marginal comportamente sexuale bazate pe schimbul de putere și administrarea/experimentarea durerii, iar când acestea apar în discuție, observațiile sunt bazate pe cazuri nonconsensuale și eminamente patologice. Ca urmare, actele BDSM au fost puternic stigmatizate. Obiectiv: De a proba aplicabilitatea teoriilor psihanalitice privind relațiile subculturii BDSM și a construi un profil relațional unic subgrupului. Metodologie: Studiu cantitativ derulat pe 234 participanți, compus dintr-o secțiune dedicată prelevării datelor demografice pentru determinarea profilului sexual (genul, orientarea, fanteziile, practicile și identificarea ca practicant), o scală pentru măsurarea retroactivă a calității relației cu părinții, respectiv o scală dedicată intimității cu partenerul. Rezultate: Studiul nu a indicat diferențe semnificative statistic între practicanți și non-practicanți în ceea ce privește calitatea relației cu mama din timpul copilăriei – niciuna dintre următoarele subscale nu a indicat că practicarea BDSM s-ar asocia unei relații retrospective problematice cu mama: dragostea percepută, comportamentul punitiv al mamei, minimizarea impactului pedepselor de către adult, controlul exercitat de mamă, ambițiile mamei, mama ca model, reversarea rolului mamă-copil. Au fost descoperite diferențe limitate în relația cu tatăl: practicanții au simțit că au primit mai puțină afecțiune din partea tatălui în copilărie, au perceput contactului fizic dorit de tată mai degrabă ca excesiv și au preluat comportamentul tatălui într-o mai mică măsură drept model de urmat, comparativ cu non-practicanții. Calitatea relației cu partenerul a fost superioară în cazul practicanților, aceștia înregistrând scoruri mai bune în raport cu grija acordată partenerului și grija primită din partea partenerului, validarea acordată și primită, precum și în ceea ce privește intimitatea în mod global, nefiind însă observate diferențe statistice între grupuri în legătură cu înțelegerea acordată și primită în relația cu partenerul. Concluzii: În ciuda unui istoric deficitar sub aspectul afecțiunii paterne resimțite, practicanții prezintă o imagine prezentă favorabilă, printr-o calitate superioară a relației cu partenerul. Studiul nu a găsit aspecte care să justifice stigmatizarea practicanților, iar faptul că teoriile psihanalitice nu au fost aplicabile decât într-o mică măsură arată cât de necesară este o analiză a profilului psihologic al practicantului BDSM, diferențiată de conceptul psihanalitic de sadomasochism. Cuvinte-cheie: BDSM; sadomasochism; intimitate; cuplu; erotic; calitatea relației; copilărie; părinte-copil.

Mai multe detalii la: https://www.researchgate.net/publication/373093082_Legatura_dintre_calitatea_relatiilor_interumane_si_practicile_BDSM