Ozonoterapia este o metodă alternativă și inovatoare de tratament non medicamentos care folosește un amestec de oxigen-ozon. Prin metodele sale, ozonoterapia modernă permite reducerea consumului de medicamente alopate și consecutiv a reacțiilor secundare provocate de acestea. Terapia cu ozon se bazează pe principalele proprietăți ale ozonului:
- antibacteriană, antifungică, antivirotică;
- antiinflamatorie;
- antialgică;
- imunomodulatorie;
- detoxifiantă;
- de optimizare a funcționării sistemelor pro- și antioxidante
- de optimizare a funcției organelor și sistemelor de organe;
Datorită efectelor sale terapeutice, care acționează asupra principalelor verigi fiziopatologice ozonoterapia ocupă un rol important în tratamentul complex al diabetului zaharat tip I și II.
Diabetul zaharat este considerat o boală a civilizației cu o incidență extrem de ridicată în special în lumea civilizată. Este o boală metabolică caracterizată prin tulburarea metabolismului glucidic și urmată la rândul său de perturbarea metabolismului lipidic, proteic, mineral. Ea se datorează deficitului relativ sau absolut de insulină. Gravitatea diabetului zaharat este determinată de apariția complicațiilor provocate de tulburările metabolice sus menționate: 60% dintre persoanele cu diabet zaharat suferă de anumite complicații provocate de acesta.
- Ateroscleroza vasculară (cerebrală, coronariană, a vaselor periferice)
Ateroscleroza vasculară periferică, duce la apariția arteriopatiilor periferice diabetice. Una dintre cele mai grave complicații din acest grup este gangrena diabetică la început uscată, ulterior prin suprainfectare, umedă. Incidența gangrenei membrului inferior la persoanele cu diabet este de 6 ori mai mare decât la persoanele fără diabet. Mortalitatea provocată de complicațiile septice provocate de tulburările de circulație periferică variază între 6-22%.
- Scăderea rezistenței imunitare poate provoca diverse complicații septice inclusiv poate duce la forme grave de tuberculoză pulmonară;
- Complicații cutanate: furunculoze, pioree;
- Complicații ale mucoaselor cavității bucale (alveolită, pioree dentară);
- Complicații renale (scleroză renală urmată de insuficiență renală);
- Complicații ale sistemului nervos periferic (nevralgii, nevrite sciatice, polinevrite, nevrită acustică cu hipoacuzie);
- Retinopatii diabetice;
Revenind la rolul și locul ozonoterapiei în tratamentul complex al diabetului zaharat trebuie menționat în primul rând capacitatea ozonului de a crește permeabilitatea membranelor celulare pentru glucoză prin stimularea șuntului pentoz-fosfaților și a glicolizei aerobe - mecanisme inhibate în diabet. Activarea acestor mecanisme duce la scădere hiperglicemiei printr-un consum mai eficient al glucozei de către țesuturi. în final glucoza își recapătă principala funcție - cea energetică, țesuturile nu mai suferă din cauza deficitului energetic. Sunt inhibate procesele catabolice și are loc normalizarea mecanismele de peroxidare a lipidelor.
Unul din mecanismele cheie constă în creșterea metabolismului glucozei în eritrocite; hemoglobina eliberează mai ușor oxigenul în țesuturi, crescând oxigenarea lor și diminuând hipoxia. Astfel ozonoterapia previne sau încetinește evoluția unor complicații ale diabetului zaharat cauzate de deficitul de glucoză în țesuturi (neuropatii, retinopatii, artropatii).
Trebuie menționată și acțiunea imunomodulatorie a ozonului în tratamentul complicațiilor provocate de scăderea rezistenței imunitare la bolnavii cu diabet zaharat (infecții cutanate și ale mucoaselor, picior diabetic), acțiune antimicrobiană, antifungică, antivirală, acțiune antiinflamatorie, de detoxifiere, stimularea microcirculației și creșterea oxigenării țesuturilor.
Formele de administrare a ozonului în tratamentul diabetului zaharat sunt următoarele:
- Autohemoterapia majoră;
- Autohemoterapia minoră;
- Insuflații rectal;
- Infiltrații locale;
- Tratament local în saci hipobarici;
- Folosire apei ozonizate în tratamentul local.
Studiile clinice confirmă eficiența ozonoterapiei în tratamentul bolnavilor de diabet zaharat.
Astfel un studiu efectuat pe un lot de 70 bolnavi de diabet zaharat tip I și II concluzionează că după ședințele de ozonoterapie nivelul hiperglicemiei la aceștia a scăzut cu 26%. La 1/3 din pacienți a fost redusă doza de insulină cu 16%, la ¼ din pacienții cu diabet tip II (noninsulinodependent) a fost redusă doza de preparate antidiabetice orale cu 32%. (Pavlovskaya et all 1998).
Ozonul îmbunătățește microcirculația, intensifică procesele metabolice, diminuează nivelul de glucoză, colesterol și trigliceride, ameliorează funcțiile reologice ale sângelui, parametrii de hemocoagulare, crește activitatea sistemului antioxidant la bolnavii de diabet zaharat de vârsta a treia. (Maximov V. 2000, Gazyn et all 2000). în concluzie se poate spune că ozonoterapia poate fi folosită ca metodă terapeutică preventivă la persoanele vârstnice bolnave de diabet zaharat și care au boli asociate (ateroscleroză, cardiopatie ischemică, encefalopatii discirculatorii, arteriopatii obliterante ale membrelor inferioare).
Administrarea ozonoterapiei bolnavilor de diabet zaharat crește numărul cazurilor compensate clinic de 4 ori și reduce cazurile decompensate de aproximativ 5 ori. (Pavlovskaya E, Kontorschikova C 1997, 1998.)
La bolnavii cu retinopatii diabetice, după tratamentul cu ozon a fost demonstrată obiectiv creșterea acuității vizuale, reducerea micro-hemoragiilor și a edemului la nivelul retinei (Maximov et all 2000).
Un studiu comparative efectuat pe două loturi de pacienți cu diabet zaharat și neuro-angiopatie diabetică tratați prin insuflații rectale (I lot - insuflații cu amestec de oxigen-ozon, II lot - insuflații cu oxigen pur) rezultatele au fost următoarele: starea generală a fost ameliorată în ambele loturi, ameliorarea parametrilor electrofiziologici pe traiectul nervilor lezați a fost constatată numai în lotul tratat cu ozon. De asemenea în acest lot a fost constatată scăderea nivelului hiperglicemiei și a valorilor hemoglobinei glicozilate. (J. Fernandez et all 1997).
Un capitol deosebit îl reprezintă tratamentul piciorului diabetic - complicație extrem de gravă și frecvent întâlnită la pacienții cu diabet zaharat. în astfel de situații ozonoterapia poate avea mai multe căi de administrare: autohemoterapia, insuflații rectale cu amestec de oxigen-ozon, tratamentul local în saci hipobarici cu amestec de oxigen-ozon, spălarea plăgilor cu apa ozonizată. Rezultatele studiilor spun următoarele: efectul bacteriostatic și bactericid, stimularea microcirculației locale, intensificarea proceselor metabolice locale reduc la jumătate perioada de curățare a plăgilor diabetice de țesuturile necrozate intensificând perioada de regenerare a țesuturilor. Datorită acestui fapt poate fi redusă perioada de spitalizare cu 9-11 zile față de pacienții tratați prin metode clasice, cu 1,7 ori poate fi redus numărul de amputări ale membrului inferior, reducând astfel cazurile de invaliditate și deces. (I. Gazyn 2000, I. Moshurov 2000, Belyaev et all 2000).
în concluzie se poate spune că ozonoterapie poate avea un rol important în tratamentul diabetului zaharat și al complicațiilor acestuia. Ozonoterapia reduce dozele de medicamente antidiabetice orale și de insulină, reduce gravitatea complicațiilor provocate de diabet, diminuând cheltuielile pentru tratament în beneficiul pacienților și îmbunătățind calitatea vieții acestora.