Reconstructia mamara in cancerul de san - generalitati

Cancerul mamar este o patologie care din pacate are o incidenta in continua crestere. Astfel, daca in trecut erau afectate doamnele in jurul varstei de menopauza, in prezent, numarul cazurilor de imbolnavire la femeile tinere sub 40 de ani a crescut considerabil. De fapt unele studii arata ca aproximativ 15% din femei dezvolta in decursul vietii un cancer mamar. In aceste conditii, depistarea precoce a cancerului de san este foarte importanta Aceasta influienteaza foarte mult posibilitatea efectuarii unui tratament corect si a vindecarii pacientei. Astfel toate femeile trebuie sa isi examineze regulat sanii, practicand palparea lor, sa faca control de specialitate ginecologic, mamografie sau ecografie de screening. Depistarea tumorii intr-un stadiu incipient poate permite in cazuri atent selectionate, tratamentul oncoplastic, cu conservarea unei parti din san. In alte cazuri poate fi necesara mastectomia cu excizia glandei mamare, a pielii si a areolei. Diagnosticul precoce si un tratament adaptat fiecarui caz in parte in cadrul unei echipe pluridisciplinare, imbunatateste semnificativ sansele de vindecare. In aceste conditii, dorinta pacientelor de a face reconstructie de san dupa mastectomie, este usor de inteles. Este important de mentionat ca reconstructia de san nu prezinta nici un risc oncologic si nu modifica in nici un fel urmarirea, evolutia carcinologica sau supravietuirea pacientei. Reconstructia mamara se adreseaza pacientelor dornice de a se regasi, care sunt hotarate sa paseasca peste o exerienta traumatizanta , pentru ca vor sa-si traieasca viata din plin, nestigmatizate. Deaceea in prezent, reconstructia face parte din tratamentul complex al cancerului de san. Ea este propusa ori de cate ori este posibila cu scopul de a reface forma, volumul si simetria sanilor, precum si de a reconstrui areola. Uneori, unele femei prefera alegerea unei proteze externe pe care o poarta sub haine, dar este important sa informam toate pacientele despre posibilitatile de reconstructie.

Tratament - generalitati

Reconstructia de san este o interventie chirurgicala complexa care deseori necesita mai multi timpi pentru obtinerea rezultatului dorit. Poate fi practicata imediat dupa mastectomie sau la distanta. Poate fi facuta cu ajutorul unui implant mamar sau poate necesita un transfer de tesuturi din alta parte a corpului. Alegerea momentului operator, precum si a metodei de reconstructie se face in functie de indicatiile si specificul fiecarui caz luat in parte. De cele mai mute ori, pentru a obtine rezultate mai bune, poate fi necesara o simetrizare a sanului contralateral.

Reconstructia sanului cu ajutorul unui implant mamar

Reconstructia sanului cu ajutorul unui implant mamar este cea mai simpla optiune. Se practica cu succes de fiecare data cand calitatea pielii si a muschiului pectoral subiacent o permit. In cazuri atent selectionate, in special cand se practica reconstructia precoce a sanului, implantul poate fi pus imediat. Deseori, cand invelisul cutanat nu este suficient, poate fi necesara expandarea treptata a pielii, pentru a face loc ulterior implantului. Pentru aceasta, intr-o prima faza, se introduce expanderul intr-un buzunar cutanat la nivelul sanului ce urmeaza sa fie reconstruit. Dupa aceasta timp de primele doua luni expanderul se umple saptamanal cu ser fiziologic pana la obtinerea volumului dorit. Dupa ce se obtine volumul dorit, expanderul se tine inca cel putin 3 luni pentru a preveni retractia pielii. Astfel la 5-6 luni se poate practica al doilea timp al reconstructiei, cu montarea implantului mamar si simetrizarea sanului contralateral. Dupa stabilizarea volumului si a formei sanului se practica si reconstructia areolei mamare. Din pacate este practic imposibil de reconstruit cu ajutorul implantului un san perfect simetric cu sanul contralateral. Astfel forma sanului, etalarea acestuia in pozitia culcata, palparea, precum si evolutia o data cu inaintarea in varsta este diferita la sanul reconstruit cu implant fata de sanul contralateral. Deaceea uneori, cand este posibil, folosirea implanturilor mamare bilateral poate da rezultate mai bune.

Reconstructia sanului cu ajutorul transferului autolog de tesuturi- lambouri cutanate sau miocutanate

In cazurile cand pielea de la nivelul toracelui este fragilizata prin radioterapie, este necesar un aport autolog de tesuturi prelevate din alta parte a corpului. Astfel, in functie de caz, sunt folosite diverse lambouri cutanate sau miocutanate. Ele pot fi loco-regionale cum ar fi lambourile miocutanate de mare dorsal sau de drept abdominal. O alta obtiune sunt lambourile transferate microchirurgical, in special cele bazate pe o artera perforanta cum ar fi DIEP. La nivelul zonelor donatoare de unde se recolteaza lamboul ramane o cicatrice liniara. Toate aceste tehnici chirurgicale au indicatiile si cotraindicatiile proprii in functie de fiecare caz in parte. Ca si in cazul reconstructiei prin implant, poate fi necesara o simetrizare ulterioara a sanului contralateral. Dupa stabilizarea rezultatelor se practica reconstructia areolei mamare.
Lamboul de mare dorsal aduce tesut cutanat si muschi de buna calitate pentru a inlocui tegumentele fragile. Uneori volumul reconstruit este mic, deaceea pentru obtinerea unei forme dorite poate fi necesara asocierea unui implant mamar sau o corectie ulterioara prin lipofiling. De regula operatia este foarte bine suportata de pacienta, dificitul zonei donatoare de la nivelul spatelui este minim, iar cicatricea poate fi ascunsa cu usurinta sub sutien.
Lamboul miocutanat de drept abdominal- TRAM, aduce tesuturi de calitate in cantitate suficienta pentru a reconstitui un san voluminos. Este un lambou recoltat de la nivelul abdomenului iar cicatricea este la nivelul abdomenului inferior, fiind usor de disimulat. Este o inerventie complexa care de obicei ofera rezultate satisfacatoare.
Lambourile libere transferate microchirurgical, in special lambourile cutanate bazate pe perforante, au avantajul respectarii musculaturii de la nivelul zonei donatoare in special la nivelul abdomenului. Reconstructia sanului folosind aceste lambouri este o tehnica chirurgicala complexa, necesitand conditii specifice.

Concluzii

Alegerea tehnicii chirurgicale se face in functie de indicatiile si contraindicatiile fiecarui caz in parte, de dorintele si de necesitatile pacientului. Toate metodele au avantajele si dezavantajele lor. Reconstructia de san se face de obicei in mai multe etape, deseori fiind necesara si simetrizarea sanului contralateral. Astfel daca sanul contralateral este ptozat se va practica pexia lui, daca este mai mare se face reductie mamara, iar daca este mai mic se simetrizeaza cu ajutorul implantului mamar. Dupa stabilizarea rezutatelor se practica reconstructia areolei mamare. Intradevar este dificil de obtinut o simetrie perfecta. Dar de fapt scopul acestei interventiei nu este de a obtine perfectiunea. Scopul este de a aduce o imbunatatire considerabila, pentru ca pacienta sa se bucure de viata din plin in conditii cat mai bune.