Pneumonie lobară

Pneumonia lobară (pneumonia francă lobară) este o infecție acută a plămânului care cuprinde în întregime unul sau mai mulți lobi pulmonari. Alveolele din zona afectată se umplu cu exsudat inflamator, iar țesutul pulmonar devine compact („condensat”). Cel mai frecvent este cauzată de pneumococ (Streptococcus pneumoniae). Mai rar o produc Klebsiella pneumoniae, Haemophilus influenzae sau Legionella. Debutul este de obicei brusc, cu frison, febră mare, junghi toracic (durere în coaste care se accentuează la respirație), tuse cu spută ruginie și respirație dificilă. Sunt mai expuși vârstnicii, copiii mici, fumătorii și persoanele cu boli cronice sau imunitate scăzută.

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, care evidențiază sindromul de condensare, a radiografiei toracice (opacitate care ocupă un lob) și a analizelor de sânge: leucocite crescute, CRP și procalcitonină. Tratamentul se bazează pe antibiotice, de obicei beta-lactamine (amoxicilină, ceftriaxonă), uneori asociate cu un macrolid, la care se adaugă antitermice, hidratare și, la nevoie, oxigen. Formele ușoare se tratează la domiciliu, iar cele severe necesită internare. Cu tratament corect, evoluția este în general favorabilă în 1–3 săptămâni. Complicațiile posibile sunt pleurezia, empiemul, abcesul pulmonar și sepsisul. Vaccinarea antipneumococică și cea antigripală reduc semnificativ riscul de îmbolnăvire.