Dr. Lacramioara Craita Chiorescu
Medicină internă Botoșani,Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani
Dr. Lacramioara Craita Chiorescu
Medicină internă
Botoșani, Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani
Reputație
- Accesibilitate
- Comunicare
- Acuratețe
- Recomandare
Opiniile pacienților
- Accesibilitate
- Comunicare
- Acuratețe
- Recomandare
- Boala/Afectiunea pe care ați tratat-o: Stenoza aortica, anevrism iartă etc
- Vârsta la care ați fost tratat(ă): 71
- Timpul de așteptare la intrarea în cabinet: 10 min
Un medic profesionist, bun comunicator, empatic cu implicare în tot ceea ce face.
Recomand cu drag
Recomand cu drag
- Accesibilitate
- Comunicare
- Acuratețe
- Recomandare
- Boala/Afectiunea pe care ați tratat-o: TEP
- Vârsta la care ați fost tratat(ă): 59
- Timpul de așteptare la intrarea în cabinet: 5 min
Doctorița Crăița Chiorescu, un om “obișnuit”
Motto: ′′Aprecierea este un lucru minunat. Face ca ceea ce este excelent în ceilalți să ne aparțină și nouă." (Voltaire)
Am citit pe social media ca 1 Octombrie este ziua medicilor. Nu împărtășesc cu prea mult entuziasm tipul acesta de tradiții inventate (ziua melcului, ziua frunzelor, ziua baloanelor ș.a.) deși de multe ori au dat naștere unor evenimente binevenite pentru anumite categorii: copii, singuratici etc., însă sunt necesare restituiri.
Un eveniment de familie m-a adus în județul Botoșani dintr-un județ vecin. Chiar în dimineața evenimentului și anterior lui, fără presemnalizări am căzut din picioare. Fără aer, iminența morții. Orașul Botoșani, o necunoscută, deși în satele lui am mai fost. Salvarea, Spitalul Județean Mavromati, UPU, sunt așezată pe singurul pat liber din patru. Nu prea am experiența spitalelor. Serialul despre spitalul de urgență l-am privit accidental și nu neapărat interesată. O lume într-o dinamică insolită pentru mine. În dreapta patului la o masa de lucru, două persoane. Una nesfârșit de mică și cu energii de neutron, a străbătut la secundă distanță de la persoană la personaj. Nu beneficiază serialul de așa explozii de personalitate, o dată în plus viața bate serialele tv. Cred că era medic. Adică după conținutul a ceea ce spunea, nu după formă. După formă, cred că, dacă făcea studii teatrale și cinematografice, acum era o forță publică. Alături, doctorița Chiorescu, un om obișnuit, un ton ușor autoritar. Ea este mobilul, de fapt, al acestor rânduri. Era deja sâmbătă după-amiază, lume balamuc la UPU. După ce am răspuns la întrebări mi-am dat seama că fără conținut. A notat mereu. (Ce? Nu am spus nimic clar, nu am fost capabilă să descriu dureri, mi se paruse că nu durere putea fi numit ceea ce simțisem, așa că am zis că nu am avut dureri și nici acum nu am. Nu am picioare umflate. În loc să ajut la apropierea de diagnostic, îmi dădeam seama că depărtam, am început să mă tem că nu am credibilitate și s-ar putea să fiu suspectată că vreau concediu medical). Seriozitatea profesională mi se părea evidentă pentru toți bolnavii, însă aveam să constat că nu era egal receptată. Unii pacienți erau revoltați de chestiuni secundare actului medical sau chiar în contradicție: că de ce îi dă pastila asta, de ce îl înțeapă, de ce îl internează, de ce nu? Uimitor pentru mine spectacolul nemulțumirilor lămurit chiar astăzi: “Dar de când există medicina ca profesie, planul terapeutic a fost stabilit de medic. Fără a constitui o limitare a autonomiei bolnavului, alegerea terapiei constituie nu numai un drept al medicului, dar şi o obligație a acestuia.” (prof. Vasile Astărastoae)
Noi nu aveam pregătire/experiență medicală, deci nici un discernământ care să ne asigure obiectivitatea observațiilor. Seriozitatea doamnei doctor “obișnuite” a început să iasă din limitele practicii medicale de rutină. Fără să țină cont de valurile de opoziții( de precizat că nu erau numai protestatari, erau și oameni politicoși) făcea totul ca să îi ajute, în spatele unei măști de autoritate, pusă pe măștile și viziera dictate de situație. Câteva ore am stat acolo, pe pat întâi, apoi pe un scaun medical. Am văzut, în ce mă privea, că pregătirea și experiența nu le-a folosit ca metode de autoritate în diagnosticare(știu eu!), ci le-a adaptat permanent informațiilor date de rezultatele succesive ale investigațiilor făcute. Dar ceva a fost uimitor, bine, am înțeles mai târziu. Rezultatele tomografiei computerizate înscrise în foaie, spuneau că nu am trombus în vasele de sânge pulmonare. Mă asigurase și doamna care realizase investigația. M-am simțit ca un infractor în fața rezultatelor obiective. E drept că nu aveam aer, dar ce drept aveam să deranjez pentru treburi mici. Totuși doctorița Chiorescu m-a privit cu multă seriozitate și a ales să nu considere esențială informația CT. A ales să creadă altfel și fără să mă privilegieze, fără să mă nedreptățeasca și fără dulcegării, voi spune acum câteva cuvinte ce vor părea siropoase: mi-a salvat viața. Putea după CT să îmi scrie o rețetă și să mă trimita acasă. Avea la dosar dovada că nu a greșit. În cele câteva zile de când mă aflu aici a luat și alte hotărâri bune pentru situația mea. Nu s-a grăbit cu diagnosticul până nu a obținut suficiente dovezi care să îi permită să îl pună, ba chiar înainte de a-l hotărî mi-a spus că nu are pe ce pune un diagnostic sigur și mi-a recomandat să merg la un centru cardiologic în orașul meu pentru a continua investigațiile medicale. TEF este diagnosticul, tromboembolie pulmonara. Apoi la fel de uimitor a adaptat permanent medicația în funcție de răspunsul meu la boală. Vecina mea de salon, o bunicuță ca argintul viu, era supărată pe ea: că nu e doctorița ei. Că de ce nu o tratează și pe ea. Deontologia profesională, sigur, îi este străină. Mi s-a întâmplat și mie. Din respect pentru un coleg, nu discuți cu clientul lui, nu-i promiți tu soluții, nu minimalizezi calitățile coleguui. Există și coduri deontologice pentru multe profesii. Omul nu vede că stă cu fundul în doua luntre, reține că tu nu l-ai servit și transmite și altora rana lui trăită din lipsă de discernământ. Aceste rânduri, se doresc o restituire a adevărului despre munca unor oameni, în speță a medicilor, în fapt a doamnei doctor Chiorescu. Sunt și o mulțumire, dar și o recunoștință. Numai cine nu încearcă să facă totul într-o direcție profesională, nu descoperă cât de neputincios este. Și în special acela poate face evaluări incorecte cu privire la munca altei persoane. Până la urmă concluzia este că sacralitatea coordonează înspre bine multele noastre acte și fapte, iar ziua medicilor fixată în ziua în care calendarul ortodox celebrează aripile nematerialnice întinse peste lume ale Maicii Domnului este unul dintre acestea.
Motto: ′′Aprecierea este un lucru minunat. Face ca ceea ce este excelent în ceilalți să ne aparțină și nouă." (Voltaire)
Am citit pe social media ca 1 Octombrie este ziua medicilor. Nu împărtășesc cu prea mult entuziasm tipul acesta de tradiții inventate (ziua melcului, ziua frunzelor, ziua baloanelor ș.a.) deși de multe ori au dat naștere unor evenimente binevenite pentru anumite categorii: copii, singuratici etc., însă sunt necesare restituiri.
Un eveniment de familie m-a adus în județul Botoșani dintr-un județ vecin. Chiar în dimineața evenimentului și anterior lui, fără presemnalizări am căzut din picioare. Fără aer, iminența morții. Orașul Botoșani, o necunoscută, deși în satele lui am mai fost. Salvarea, Spitalul Județean Mavromati, UPU, sunt așezată pe singurul pat liber din patru. Nu prea am experiența spitalelor. Serialul despre spitalul de urgență l-am privit accidental și nu neapărat interesată. O lume într-o dinamică insolită pentru mine. În dreapta patului la o masa de lucru, două persoane. Una nesfârșit de mică și cu energii de neutron, a străbătut la secundă distanță de la persoană la personaj. Nu beneficiază serialul de așa explozii de personalitate, o dată în plus viața bate serialele tv. Cred că era medic. Adică după conținutul a ceea ce spunea, nu după formă. După formă, cred că, dacă făcea studii teatrale și cinematografice, acum era o forță publică. Alături, doctorița Chiorescu, un om obișnuit, un ton ușor autoritar. Ea este mobilul, de fapt, al acestor rânduri. Era deja sâmbătă după-amiază, lume balamuc la UPU. După ce am răspuns la întrebări mi-am dat seama că fără conținut. A notat mereu. (Ce? Nu am spus nimic clar, nu am fost capabilă să descriu dureri, mi se paruse că nu durere putea fi numit ceea ce simțisem, așa că am zis că nu am avut dureri și nici acum nu am. Nu am picioare umflate. În loc să ajut la apropierea de diagnostic, îmi dădeam seama că depărtam, am început să mă tem că nu am credibilitate și s-ar putea să fiu suspectată că vreau concediu medical). Seriozitatea profesională mi se părea evidentă pentru toți bolnavii, însă aveam să constat că nu era egal receptată. Unii pacienți erau revoltați de chestiuni secundare actului medical sau chiar în contradicție: că de ce îi dă pastila asta, de ce îl înțeapă, de ce îl internează, de ce nu? Uimitor pentru mine spectacolul nemulțumirilor lămurit chiar astăzi: “Dar de când există medicina ca profesie, planul terapeutic a fost stabilit de medic. Fără a constitui o limitare a autonomiei bolnavului, alegerea terapiei constituie nu numai un drept al medicului, dar şi o obligație a acestuia.” (prof. Vasile Astărastoae)
Noi nu aveam pregătire/experiență medicală, deci nici un discernământ care să ne asigure obiectivitatea observațiilor. Seriozitatea doamnei doctor “obișnuite” a început să iasă din limitele practicii medicale de rutină. Fără să țină cont de valurile de opoziții( de precizat că nu erau numai protestatari, erau și oameni politicoși) făcea totul ca să îi ajute, în spatele unei măști de autoritate, pusă pe măștile și viziera dictate de situație. Câteva ore am stat acolo, pe pat întâi, apoi pe un scaun medical. Am văzut, în ce mă privea, că pregătirea și experiența nu le-a folosit ca metode de autoritate în diagnosticare(știu eu!), ci le-a adaptat permanent informațiilor date de rezultatele succesive ale investigațiilor făcute. Dar ceva a fost uimitor, bine, am înțeles mai târziu. Rezultatele tomografiei computerizate înscrise în foaie, spuneau că nu am trombus în vasele de sânge pulmonare. Mă asigurase și doamna care realizase investigația. M-am simțit ca un infractor în fața rezultatelor obiective. E drept că nu aveam aer, dar ce drept aveam să deranjez pentru treburi mici. Totuși doctorița Chiorescu m-a privit cu multă seriozitate și a ales să nu considere esențială informația CT. A ales să creadă altfel și fără să mă privilegieze, fără să mă nedreptățeasca și fără dulcegării, voi spune acum câteva cuvinte ce vor părea siropoase: mi-a salvat viața. Putea după CT să îmi scrie o rețetă și să mă trimita acasă. Avea la dosar dovada că nu a greșit. În cele câteva zile de când mă aflu aici a luat și alte hotărâri bune pentru situația mea. Nu s-a grăbit cu diagnosticul până nu a obținut suficiente dovezi care să îi permită să îl pună, ba chiar înainte de a-l hotărî mi-a spus că nu are pe ce pune un diagnostic sigur și mi-a recomandat să merg la un centru cardiologic în orașul meu pentru a continua investigațiile medicale. TEF este diagnosticul, tromboembolie pulmonara. Apoi la fel de uimitor a adaptat permanent medicația în funcție de răspunsul meu la boală. Vecina mea de salon, o bunicuță ca argintul viu, era supărată pe ea: că nu e doctorița ei. Că de ce nu o tratează și pe ea. Deontologia profesională, sigur, îi este străină. Mi s-a întâmplat și mie. Din respect pentru un coleg, nu discuți cu clientul lui, nu-i promiți tu soluții, nu minimalizezi calitățile coleguui. Există și coduri deontologice pentru multe profesii. Omul nu vede că stă cu fundul în doua luntre, reține că tu nu l-ai servit și transmite și altora rana lui trăită din lipsă de discernământ. Aceste rânduri, se doresc o restituire a adevărului despre munca unor oameni, în speță a medicilor, în fapt a doamnei doctor Chiorescu. Sunt și o mulțumire, dar și o recunoștință. Numai cine nu încearcă să facă totul într-o direcție profesională, nu descoperă cât de neputincios este. Și în special acela poate face evaluări incorecte cu privire la munca altei persoane. Până la urmă concluzia este că sacralitatea coordonează înspre bine multele noastre acte și fapte, iar ziua medicilor fixată în ziua în care calendarul ortodox celebrează aripile nematerialnice întinse peste lume ale Maicii Domnului este unul dintre acestea.
Alți doctori cu specializarea Medicină internă
Dr. Maria Alexandroaie
Dorohoi,
C.M.I. Dr. Alexandroaie Maria
Dr. Doinita Andronic
Botoșani,
C.M.I. Dr. Andronic Doinita
Dr. Aspazia Asimionesei
Botoșani,
Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani
Dr. Elena Boghian
Botoșani,
Spitalul de Recuperare "Sf. Gheorghe" Botoșani
Dr. Daniel Gheorghita
Botoșani,
Centrul Medical Iatropolis
Dr. Rodica Ramona Gheorghiescu
Dorohoi,
Spitalul Municipal Dorohoi
Alți doctori cu specializarea Cardiologie
Dr. Laura Gabriela Radu
Botoșani,
Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani
Dr. Daniela Meiu
Botoșani,
Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani
Dr. Loredana Chiributa
Botoșani,
Spitalul de Copii Botoșani
Dr. Eduard Cristian Gherghel
Botoșani,
Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani
Dr. Daniela Puiu
Botoșani,
Lux-Ro