Dr Popescu Nicolae

Medicină de familie

Drobeta Turnu Severin, Policlinica Sanatatea

DESPRE FONOSCOPIE


După 75 de ani de la apariția lucrării ,,La Phonoscopie” în Editura Gaston Doin et Cie, Paris, inginerul Åžtefan Odobleja jr., fiul academicianului, a considerat oportună reeditarea lucrării în limba română, continuând astfel păstrarea în actualitate a operei științifice a distinsului său înaintaș. Totodată, prin înființarea Fundației ,,Åžtefan Odobleja”, se dorește studierea vastei opere aflată în custodia Arhivelor Naționale din Drobeta Turnu-Severin care, prin conținutul în idei, teorii și teze poate aduce o contribuție însemnată în variate domenii științifice pe care le-ar putea revoluționa.
Ideea funcționării pe bază de consonanță, antagonism, binaritate a fost previzionată de Åžtefan Odobleja în lucrarea la care facem referire, consacrată metodei fonoscopice, încă înainte de publicarea Psihologiei consonantiste. Ne referim, aici, la o serie de articole din care cităm : Valoarea comparativă a transonanței sunetelor de plescăit și frecare, în ,,Buletinul medico-terapeutic”, oct-nov. 1930; Transonanța sunetului de frecare, în Revista ,,Spitalul”, dec. 1930; Percuția cordului, în ,,Buletinul medico-terapeutic”, dec. 1933; Transonanța sunetelor de frecare și plescăit la cord, în ,,Buletinul medico-terapeutic”, mai 1934; Fonoscopia, în ,,Mișcarea medicală română”, nr.1-2, 1934; Semnul banului, în ,,Mișcarea medicală română”, nr.4-5, 1934; Fonoscopia în colecțiile pericardice, în ,,Mișcarea medicală română”, nr.7-8, 1934; Percuția și fonoscopia ficatului, în ,,Mișcarea medicală română”, nr.1-2, 1935 .
Autorul percepe fonoscopia ca o metodă fizică, ce îmbrăcă avantajele unei metode practice, clinice și obiective, menită să evalueze variațiile volumului și consistenței organelor interne, printr-o procedură simplă care implică participarea degetului și a urechii, frecând sau pleznind ușor suprafața pielii. Rezultă, astfel, un sunet care traversează organul în cauză și se întoarce încărcat de informații. Gestul declanșator de stimul își găsește echivalentul în opusul său - perceperea sunetului reflectat de organism .
în fapt, întreaga operă științifică a lui Åžtefan Odobleja, desigur a cuprins și idei care și-au găsit ecoul în domenii științifice din prezent și viitor.
Astfel, în medicină, profesor dr. Scheau de la Facultatea de Medicină din Craiova și dr. Al. Olaru, unii din principalii promotori ai operelor academicianului și doctorului Åžtefan Odobleja, care, după ce au studiat lucrările sale referitoare la fonoscopie și semiologie acustică, în comunicarea prezentată la Simpozionul de la Craiova din anul 1992, îi conferă calitatea de precursor al metodei de explorare ecografică în medicină.
Ideile și teoriile savantului sunt actuale în modelul bio-psiho-social în strânsă legătură cu latura ecologic - existențială și de aceea poate fi considerat drept inițiator într-un domeniu, atât de dezbătut astăzi, și anume psihosomatica, abordare holistică în medicină, care explică originea bolilor organismului uman . Psihologia consonantistă se aplică fenomenelor din natură și, în particular, celor din cadrul biologiei și psihologiei, cu ajutorul legii reversibilității, sesizează și pune în evidență prin intermediul conexiunii inverse, fenomenul adaptării organismelor vii la condițiile de mediu, anticipând, astfel, ,,sindromul general de adaptare” elaborat de Hans Selye în 1946 .
Relația dintre minte (psihic), corp (soma) și mediul înconjurător (ecologic precum și existențial), echilibrele și dezechilibrele acestora au constituit, de-a lungul timpului, o preocupare a oamenilor de știință contribuind la dezvoltarea conceptului de psihosomatică , Åžtefan Odobleja cu Psihologia consonantistă a realizat o analiză profundă a influențelor psihicului asupra somaticului prin reversibilitate, feedbak, consonanță, binaritate. Sunt de enumerat: 1912- A. Adler, 1922- F. Deutsch, 1943-F.L. Dumbar, 1946-H. Selye, 1950-F. Alexander, 1964-R. Tzanck, 1979-Von Eieff și alții, precum și personalități românești: D. Danielopolu, A. Athanasiu, P. Derevenco, I.B. Iamandescu, etc.
Lucrarea Matematizarea psihologiei consonantiste de Åžtefan Odobleja, având drept autori pe Marcel Voica, președintele Fundației de Studii Interdisciplinare Matriciale și Ileana Voica, apărută la Editura Matricea, București, oct. 2002, reprezintă un ghid pentru studierea psihologiei consonantiste în mod tradițional și pentru folosirea sa informatizată. Autorii subliniază că valoarea științifică a psihologiei consonantiste crește pe măsura trecerii timpului. Ea atrage atenția nu numai prin puterea sa extraordinară de pătrundere și de previziune a autorului ci, în mod deosebit, prin faptul că devine, din ce în ce, un instrument de acțiune în condițiile extinderii folosirii tehnicii electronice de calcul .
Transpunerea într-o bază de date matricială relansează psihologia consonantistă în contemporaneitate și o proiectează în viitor pe o nouă platformă informatică.
în legătură cu structura cuantică a psihicului, nivelul actual de cunoaștere ne permite să apreciem că materia are două forme principale de manifestare: atomică și cuantică, ultima fiind denumită și energie. Se vehiculează ipoteza că structura celulară anatomică este însoțită, întrepătrunsă și interactivă cu o structură cuantică stabilă. Structura cuantică a creierului este o suprastructură și pare să fie adevăratul sediu al psihicului .
Constituenții fundamentali ai universului, identificați de fizicieni până în prezent sunt: electroni, neutrino, quarcuri care reprezintă un veritabil alfabet al materiei. Tot mai mult se vehiculează teoria stringurilor care susține că există particule fundamentale ale materiei demonstrate de unii fizicieni, matematic, dar nu și practic, precum: Gabriele Veneziano - fizician italian (Centrul European de Cercetări Nucleare), Leonard Susskid - fizician american, John Schwarz, Michel Green - Universitatea Cambridge, Edduart Witten - autorul teoriei ,,M”. Aceste particule fundamentale nu sunt punctiforme, ci sunt constituite din minuscule filamente (corzi, sfori) care vibrează sau oscilează într-o singură dimensiune, în opinia fizicienilor enumerați.
Profesor universitar dr. Ion Mânzat, președintele Asociației Române de Psihologie Transpersonală afirmă că rezonanța psihică intuită în 1938 de Åžt. Odobleja este o vibrație transpersonală de energie care se explică prin psihosinergia extinsă.
în acest context putem afirma, fără de tăgadă, că, Åžtefan Odobleja a fost și un precursor al teoriei stringurilor intuind prezența acestora. El afirmă că elementele veritabile care stau la baza psihicului, fenomenelor și proceselor psihice sunt invizibile - ca și elementele sau substratul material al energiilor fizice -și analoge, dacă nu identice cu acestea din urmă…Procesul psihic…este un proces de o extremă finețe, un proces energetic. încă nu s-a inventat o microscopie energetică care să identifice aceste elemente invizibile .
în capitolul „Diviziunea proceselor psihice” al lucrării amintite (pag. 130), Åžtefan Odobleja le divide, din punct de vedere al fazelor vieții și al energiei, în procese de propagare și de transformare, primele împărțindu-le în curenți nervoși conduși prin fibre și unde psihice propagate fără fir, exemplificând aici telepatia. încă o dovadă că a intuit posibilitatea existenței unui element invizibil energetic ce nu putea fi identificat cu mijloacele tehnice de la acea dată.
Gândirea științifică și-a exprimat-o și în versuri, cu un deosebit talent poeti, după cum reiese din următoarea poezie:

Gândirea în creier și gândirea în aer
(gândire și telepatie)
Că gîndirea se propagă la distanțe mari, e-un fapt
Care-a fost științificește clar și bine demonstrat.
O dovadă că gîndirea se propagă - n undă fină
Ca și unda herțiană , ca și raza de lumină.
Cînd se- mprăștie în aer, liberă, fără oprire,
De ce-n creier vrem cu sila s-o forțăm s-o ia pe fire?
Dacă-n cap ar fi pe fire, tot pe fir ar fi și-afară,
Că n-ar mai avea gîndirea de pe fire cum să sară.
Dac-ar fi pe fir gîndirea, n-ar mai fi telepatie,
N-ar putea sa zboare gîndul kilometri peste-o mie
Dacă-n fire-ar ar sta gîndirea, precum unii ne învață,
Atunci și televizarea s-ar propaga tot pe ață.
E absurd să presupunem că gîndirea ar umbla
Pentru morfologi pe fire, pentru alții-almintrelea,
Mai probabil e că dînsa se comportă univoc
Åži că merge ca o rază și că n-are fir deloc .

Revenind la fonoscopie, termen introdus de Åžtefan Odobleja, acesta trebuie considerat și un precursor al ecografiei ce are ca sinonime ultrasonografia și sonografia de diagnostic, pentru că a apreciat că se potrivea cel mai bine fenomenelor acustice utilizate la acea vreme în medicină.
Åžtefan Odobleja definește fonoscopia ca o nouă metodă de diagnostic, o semiologie acustică care trebuie să fie completată și perfecționată, odată cu procesul tehnologiilor, prin introducerea instrumentelor de precizie care își așteaptă inventatorii , intuind astfel ecograful contemporan.
Academicianul studiază sistematic și experimentează modul în care sunetul își modifică caracteristicile când traversează organismul uman, putându-se, astfel, identifica atât forma cât și consistența diferitelor organe și unele procese. Aceste experimente nu le-a realizat cu sunete cu frecvențe înalte (ultrasunete), ci cu frecvențe joase produse prin ,,lovire” sau ,,plescăit” pe diferite suprafețe ale corpului. Percepția sunetului modificat (ecoul) a efectuat-o cu urechea pe partea opusă. El precizează că între 40.000-100.000 vibrații/secundă, urechea nu mai percepe sunetele și le numește ,,ultrasonore”. Investigarea cu ultrasunete era folosită încă de atunci în inginerie și domeniul militar, cu mult timp înaintea aplicării lor în domeniul medical cu ajutorul ecografului.
Referindu-ne la continuarea cercetărilor în domeniul de referință precizăm că energia ultrasonică a fost aplicată pentru prima dată în scop medical, în relația cu pacientul, de dr. George Ludwig în anul 1940 la ,,Naval Medical Research Institute, Betscheda, Maryland.”
Prima aplicație pur imagistică este apoi realizată de medicul Karl Theodore Dussik (1942-1947) de la Universitatea din Viena, o metodă pe care o numește „hiperfonografie”.
Profesor John I. Wild de la Universitatea din Cambridge și John M. Reid de la Universitatea din Pennsylvania aduc contribuții importante asupra modulului de lucru tip A (1945-1952).
Profesor Douglass Howary de la Universitatea Colorado, Joseph Holmes și alții (1954-1957) au inventat primul scanner ecografic tip B, obținând imagini bidimensionale. Joseph Holmes este cel care va lucra mulți ani și în multe alte echipe de cercetare la perfecționarea ecografului, apropiindu-l de ceea ce este în prezent.
Cele mai mari contribuții asupra evoluției către ultrasonografia modernă și implicit către ecograful modern au fost aduse pe parcursul unui secol de oamenii de știință japonezi însă nu trebuie omiși nici europenii cu preocupări în domeniu.
Lucrarea ,,La Phonoscopie” este alcătuită din patru capitole distincte. în primul, intitulat Semiologia acustică sunt descrise sistematic și amănunțit, pe bază de consonanță, antagonism și binaritate, calitățile sunetului pe care în ecografia (ultrasonografia, sonografia de diagnostic) de astăzi le regăsim formulate sub denumirea de particularități fizice și acustice ce caracterizează ultrasunetele precum: frecvența, lungimea de undă, perioada, viteza de propagare, intensitatea, reflexia, difracția, impedanța, amplitudinea, rigiditatea sau elasticitatea.
în capitolul doi, intitulat Fonoscopia (studiu general), Åžtefan Odobleja o descrie ca o metodă clinică de explorare semiologică prin evaluarea permeabilității sonore a organismului.
Ecografia este definită în prezent ca o metodă imagistică ce face uz de ultrasonografie pentru a vizualiza structurile subcutanate ale corpului și organele interne, orientată spre identificarea diferitelor patologii sau leziuni. Atât fonoscopia cât și ecografia sunt metode de explorare clinică cu ajutorul sunetelor, cele cu frecvență joasă în fonoscopie iar cele cu frecvență înaltă în ecografie.
Åžtefan Odobleja descrie și o modalitate de reprezentare grafică pe hârtie de calc a diferitelor ecouri ascultate care, în ecografie, se vizualizează pe ecran.
Capitolul trei, Fonoscopie comparată (valoare comparativă), prezintă tehnici și procedee de percuție, modalitățile de producere a sunetului, percepția simptomelor percutorii și interpretarea simptomelor comparativ și cu alte metode precum ,,semnul bănuțului”.
Capitolul patru, intitulat Fonoscopie aplicată, cuprinde experimente și o descriere amănunțită a viscerelor și diagnosticul topografic acustic al unor colecții lichidiene, purulente sau tumori, ce corespund cu imaginea ecografică actuală. Ca și în ecografie, descrie gazele abdominale drept un impediment în examinarea fonoscopică, denumindu-le într-un mod plastic ,,marele camuflant”.
în prezent există trei termeni sinonimi ce definesc semiologia acustică: ecografia, ultrasonografia și sonografia de diagnostic. Rezultă că fonoscopia, care de fapt înseamnă tot fenomene acustice utilizate în medicină, este sinonimă cu sonografia de diagnostic. Aceasta cuprinde atât înregistrările grafice rezultate din examinarea bolnavului cu ajutorul sunetului produs prin ușoară lovire a suprafeței corpului și ascultarea ecoului, cât și înregistrările pe ecranul osciloscopic al sunetelor produse de transductor care funcționează ca emițător și receptor al ultrasunetelor.
Toate acestea ne conduc cu siguranță spre aprecierea că lucrarea prezentată a revoluționat semiologia clinică, în general, prin definirea și descrierea semiologiei acustice rezultate în urma unei ample cercetări științifice, metodă care îl încadrează pe academicianul Åžtefan Odobleja printre precursorii ecografiei.
,,La Phonoscopie” a fost distinsă cu premiul ,,Medic General dr. Papiu Alexandru” ce se acorda celor mai meritorii lucrări scrise de medicii militari. Metoda de ascultare a organismului uman, propusă de dr. Åžtefan Odobleja, a fost prezentată la cel de-al IX-lea Congres internațional de Medicină Militară, desfășurat la București în anul 1937, cu titlul ,,Demonstration de phonoscopie”. Comunicarea s-a bucurat de un real interes din partea participanților din străinătate îndeosebi al dr. W. S. Bainbridge, șeful delegației americane, medic în marina militară.
Omul de știință Åžtefan Odobleja care, prin observare și meditație, a căutat să desprindă adevăruri despre mintea umană și procesele care o înconjoară și pe care ea le reflectă …a avut geniu și merită să fie înscris în știința universală , după cum reiese și din următoarele opinii ale unor personalități științifice:

,,…Aplicând conceptele la viața socială, la economie, la sociologie, Åžtefan Odobleja afirmă universalitatea conceptului cibernetic al circuitelor cu reacție al buclelor închise. Pentru acest motiv, întregul moment unic oferit istoriei, științei și culturii românești - și nu numai românești - de către Åžtefan Odobleja în anii 1938-1939 capătă strălucirea cuvenită marilor idei ale minții umane...”
Acad. Mihai Drăgănescu

,,Poate unul dintre cei mai dotați creatori, savantul din Drobeta, a lucrat singur, asemenea marilor solitari ai gândirii. A redescoperit multe și a inventat și mai multe, făcând uz de un singur instrument - inteligența lui înăscută”.
Acad. Alexandru Surdu

,,Sistemul lui Odobleja reprezintă, pentru integrarea științelor, același lucru ce l-a reprezentat sistemul lui Einstein pentru fizică.”
Ing. Stelian Bajureanu

,,Åžtefan Odobleja ar putea fi considerat nu numai un Socrate al timpurilor noastre, dar și un al doilea Columb, pentru că a avut același destin să descopere America științei și până la urmă această Americă să primescă alt nume, nu al său”.
Prof.dr.Iosif Constantin Drăgan

,, Aveți un om de aur, merită o statuie de aur”.
B.H.Rudall-University of Wells