Dr Popescu Nicolae

Medicină de familie

Drobeta Turnu Severin, Policlinica Sanatatea

Personalitatea umană și transplantul de organe

PERSONALITATEA UMANĂ ȘI TRANSPLANTUL DE ORGANE
Nicole Popescuˡ,MD,PhD, Grigore-Alexandru Popescu²,MD,PhD, Ramona Gîdea³,PhD

1. SC PSYHO-SOMA MED SRL-Drobeta-Turnu Severin
2. Spialul Municipal Orșova
3. Spiatlul Municipal Timișoara

REZUMAT
În ultimul timp au apărut multe studii, informații și întrebări legate de faptul că organele transplantate poartă personalitatea donatorului. Au fost lansate o serie de teorii legate de modalitatea cum unele caracteristici ale personalității donatorului vin și modifică sau se adaugă la personalitatea primitorului, cum se transmit acestea de la organul transplantat (inimă, plămân, ficat, rinichi, etc.), la cel care primește organul. Savantul român Ștefan Odobleja a fost printre primii oameni de știință care a afirmat: ,, există acțiuni interorganice directe; fiecare organ are relații cu toate celelalte organe, inclusiv cu creierul”, intuind o analogie între fenomenele psihice și fenomenele cuantice.

Cuvinte cheie: transplant, personalitate, memorie celulară, rezonanță, fizică cuantică, psihologie consonantistă



ABSTRACT
Lately, many studies, information and questions have emerged that transplanted organs carry the donor's personality. A series of theories have been launched on how some characteristics of the donor's personality come and change or add to the personality of the recipient, how they are transmitted from the transplanted organ (heart, lung, liver, kidneys, etc.) to the organ receiving the organ. Romanian scientist Stefan Odobleja was among the first scientists to say, "There are direct inter-organizational actions; each organ has relationships with all the other organs, including the brain, "intimating an analogy between psychic phenomena and quantum phenomena.

Keywords: transplant, personality, cell memory, resonance, quantum physics, consonant psycholog



INTRODUCERE
Personalitatea umană reprezintă unul dintre cele mai complexe fenomene din univers. Este o realitate extrem de complexă deoarece integrează o varietate de componente diferite ca structură, funcționalitate și finalitate (biologice, psihologice, sociale, axiologice, istorice). Are și un caracter dinamic, deși dispune de trăsături relativ stabile, cunoaște o evoluție în timp, atât în plan filogenetic, cât și în plan ontogenetic.
Ca urmare a acestui fapt, personalitatea nu poate fi cercetată de o singură știință, ci necesită o abordare multidisciplinară. Deși ideea de personalitate are rădăcini foarte adânci în istoria vieții și culturii omenești, știința despre personalitate, psihologia personalității, este de dată recentă, deoarece nu este suficient să recunoști manifestările personalității, ci și să o studiezi riguros, să descifrezi structura și modul de funcționare.
Problema personalității ocupă azi un loc central atât în cercetările teoretice cât și aplicative. Cu toate acestea, în afară de inteligență, nici un alt concept al psihologiei nu este atât de complex și nedeterminat cât cel de personalitate. În anul 1931 G.W.Allport enumera pete 50 de definiții, iar astăzi McClelland găsește peste o sută de definiții ale termenului. Se precizează că la ora actuală pot fi delimitate cu ușurință cel puțin 10-12 teorii despre personalitate. Printre cele mai cunoscute se numără: teoria psihanalitică (S.Freud,A.Adler,K.Jung, ș.a.); teoria factorială (G.Allport); teoria personalistă (C.Rogers); teoria organismică; teoria socioculturală ș.a.
Nu știm din ce motive a fost omisă teoria psihofizică expusă de Ștefan Odobleja (1938) în lucrarea sa monumentală ,,Psihologia consonantistă”.
Dacă până în prezent s-au formulat o multitudine de teorii în definirea personalității, astăzi afirmația că organele transplantate poartă personalitatea donatorului ne deschid alte provocări în modalitatea de formare a personalității umane.

OBIECTIVE

Prin această lucrare ne-am propus ca printr-un studiu de tip observațional să analizăm conținutul operei lui Ștefan Odobleja, să verificăm dacă, ideile sale se regăsesc în descoperirile și cercetările științifice medicale, teoretice și aplicative, actuale, în special pe spațiul fenomenelor cuantice.

DISCUȚII


Personalitate donator - primitor
Până în prezent au fost lansate o serie de teorii legate de modalitatea cum unele caracteristici ale personalității donatorului vin și modifică sau se adaugă la personalitatea primitorului, cum se transmit acestea de la organul transplantat (inimă, plămân, ficat, rinichi), la cel care primește organul.
În cartea sa, ,,A change of heart” Sylvia Claire prezintă câteva cazuri care parcă țin de s.f. S-a făcut o paralelă între pasiunile pe care le avea donatorul și ceea ce a devenit după un transplant beneficiarul. Și-a însușit o bună parte din personalitatea donatorului. Fără să aibă cunoștință de donator, beneficiarul a început să aibă aceleași preferințe. Cum se poate explica faptul că un beneficiar a fost înainte de intervenție vegetarian și după, a revenit la consumul de carne.
S-au constatat schimbări în ceea ce privește personalitatea, gândirea, conceptul despre viață. Cercetătorii de la Universitatea Arizona au studiat 300 de subiecți care au fost beneficiarii unei noi inimi. Cercetătorii susțin că informația și energia sunt transmise electromagnetic intre creier și inimă, creierul fiind capabil să proceseze prin rezonanță magnetică informația primită de la inima donatorului.
O altă teorie susținută de cercetătorii este teoria memoriei sistemice celulare care a început să fie studiată după anii 90.Toate celulele vii au memorie și subsisteme funcționale. Mai mult, recenta integrare a teoriei sistemelor cu conceptul de energie numită ,,teoria dinamică a sistemelor energetice ” asigură o logică convingătoare conform căreia toate sistemele dinamice depozitează informații și energie, în diferite grade.
Bucle de feedbak recurent există în toate sistemele atomice, moleculare și celulare, de aceea ar trebui să se găsească în aceste sisteme dovezi ale memoriei sistemice, atomice, ale memoriei sistemice celulare. Acest mecanism poate să facă o precizare și anume aceea că beneficiarii sensibili ai transplanturilor de organe pot experimenta aspecte ale istoriei personale a donatorului, depozitate în țesuturile transplantate.
O altă teorie care ar fi un mecanism al memoriei sistemice este memoria microtubulilor, având ca autori pe fizicianul Sir Roger Penrose și anestezistul Stuart Hameroff . În urma unor studii aceștia au descoperit vibrații cuantice în interiorul unor structuri intracelulare numite microtubuli din neruronii cerebrali.
Această teorie a fost numită de autori ,, orchestrated ojective reduction” (Orch OR) și publicată la mijlocul anilor 1990, care stă și la baza originii conștiinței noastre reflectând natura existenței noastre în univers(fig.1).

Fig.1. Universul vazut de Odobleja 2,pag 73 (universul-cercul din figură-și cele două jumătăți ale lui: fizicul și psihicul; fiziculeste exteriorul, perifericul, sfera mare; psihicul este interiorul, centralul, porțiunea mai mică dar cea mai importantă a universului fiecărei ființe).

Fundamentarea vizionzră a lui Ștefan Odobleja
Toate preocupările pe baza teoriei cuantice a conștiinței încearcă să explice sufletul uman ca structură fundamentală a universului. Revenind la Ștefan Odobleja, acesta afirma încă din 1938 în lucrarea sa că psihicul este o funcție biologică localizată în creier și că acesta este ,,fără îndoială un organ privilegiat, dar el nu deține monopolul comunicațiilor interorganice”. Definește psihofiziologia ca fiind ,,studiul repercusiunilor reciproce (interreacțiilor) între centru și periferie, între fizic și fiziologic, între moral și corp, între creier și restul viscerelor, între general și local, între întreg și părțile sale. E studiul reflexelor psiho-fizice; știința interreacțiilor psiho-fizice.
Există acțiuni interorganice ce se realizează prin intermediul centrilor nervoși, - creier,etc. Există însă și acțiuni interorganice directe. Fiecare organ are relații cu toate celelalte organe , inclusiv cu creierul(fig. 2).


Fig.2.Schemă adaptată după Ștefan Odobleja ,, Psihologia consonantistă”2, pag.425.




Odobleja afirmă că psihicul aparține fizicului și este energetic, iar legăturile între organe s-ar face nu numai prin contact fibrilar. Afirmația pe care a făcut-o în urmă cu 81 ani se pare că de abia în zilele noastre ar putea fi dovedită. El constată atunci că ,, elementele veritabile ale fenomenelor psihice sunt invizibile-ca și elementele sau substratul material al energiilor fizice-și analoge, dacă nu identice cu acestea din urmă. Procesul psihic nu mai este un fenomen atât de grosier ca cel presupus de apropiere mecanică și de îndepărtare a fibrelor neuronice –dar un proces de extremă finețe, un proces energetic. Psihologia este, într-adevăr fiziologia centrilor nervoși, dar nu e decât partea cea mai fină, cea mai intimă, cea mai subtilă, a acestei fiziologii, restul e neurologie. Psihologia este o fiziologie fără anatomie, deoarece anatomia sa veritabilă, anatomia psihologică propriu-zisă, microscopia energetică, nu a fost inaugurată până în prezent. Noi nu putem, până la noi date decât să ne imaginăm mintal, imitându-i pe chimiști și pe fizicieni care fac același lucru pentru valențele, atomii, cuantele, ionii și electronii lor, poate că niciodată omul nu va reuși să vadă și să constate direct cu simțurile sale –inclusiv cu aparatele care le prelungesc și le măresc-adevăratul substrat material –anatomic-al psihicului său. Nu vom aștepta progresele anatomiei pentru a crea psihologia: fizicienii și chimiștii nu au așteptat nici ei să vadă ionii pentru a studia electricitatea”.
Studii multi și interdisciplinare
În discuția despre modul cum se transmit anumite informațiile de la donatorul de organe la beneficiar ar mai putea luați în considerație și feromonii, grupări chimice, molecule, care chiar în diluții foarte mari, au rolul de a transmite semnalele, mesajele, diferitelor specii din regnul vegetal și animal. Termenul de feromon a fost definit de Peter Karlson , Martin Luscher și Adolf Butenandt. Feromonii sunt percepuți de organul vomeronazal și transmiși la hipotalamus. Acest organ are celule nervoase aproximativ 15 neuroni și sunt singurele organe în contact cu mediul înconjurător. De asemenea, revista Scientific American publică în urma unor studii faptul că acești feromoni influențează și starea de spirit a omului.
Pe lângă posibilele mecanisme de transmitere a unor caracteristici ale personalităților, de la organe la beneficiari, prezentate mai sus, a mai apărut un aspect, și anume, în urma unui transplant pulmonar, beneficiarul a moștenit de la donator o alergie alimentară (la unt de arahide). Aceasta s-a întâmplat la Universitatea din California, San Diego, Mecical Center, unde dr.Mazen Odisch din echipa multidisciplinară care a efectuat transplantul a explicat că este o situație extrem de rară, 4-5 cazuri de acest tip, in care beneficiarul unui transplant de organ să dobândească o reacție alergică.
Alți oameni de știință care au avut preocupări legate de creierul uman și fizica cuantică se numără profesorul de psihologie și psihiatrie, Karl H.Pribram (1919-2015), de origine austriacă, de la Georgetown University. Acesta a descoperit capacitatea unică a undelor cuantice de a stoca enorme cantități de informații în totalitate și in trei dimensiuni, dar și de capacitatea creierului nostru de a citi aceste informații și de a crea lumea cu ajutorul lor. După Pribram, creierul este un analizator de frecvențe de mare finețe și a mai dovedit că și alte simțuri ale noastre, mirosul, gustul și auzul funcționează prin analiza frecvențelor.
Kunio Yasue, specialist în fizica cuantică din Kyoto, Japonia, a elaborat formula matematică care ajută la înțelegerea microproceselor neuronale și mai arată că procesele creierului au loc la nivel cuantic.
Mari Jibu, de la Facultatea de Anestezie a Universtății Okayama, din Japonia a formulat și el teoria că transmiterea mesajelor cuantice din creier trebuie să aibă loc prin câmpuri vibraționale de-a lungul microtubulilor din celule. Microtubulii ajută la ordonarea energiei discordante și crează coerența globală a undelor corpului -un proces numit ,, Super radianță” apoi permite acestor semnale coerente să pulseze prin restul corpului.
Poate cele mai apropiate rezultate ale cercetărilor(1980-1990) din întreaga lume, de ideile lui Șt.Odobleja(1939), privind mecanismele de comunicare între organele transplantate și beneficiar, sunt evidențiate de savanții Vladimir Poponin și Piotr Gariaev care au dovedit că ADN-ul uman influențează lumea materială, fenomem numit ADN FANTOMĂ.
Alți cercetători precum: Fritz Albert Popp –fondator al Institutului Internațional de Biofizică din Neuss,Germania; fizicienii germani Grazyana Fosar și Frantz Bludorf , studiind calitățile moleculei ADN au lansat ideea ,,cipului biologic din celulele noastre”; cercetătorii ruși V. Kaznacheev, V. Burlakov, V. Budakovski au experimentat transmiterea holografică de informație morfogenetică; în ultimii ani dr. Mae-Wan Ho, specialistă în genetică din Hong Kong, lansează teoria coerenței cuantice cu sintagma, ,,jazz cuantic”.


CONCLUZII
1. În fiecare organism viu există două nivele: unul material și un altul subtil-energie informațională.
2. Cele două nivele ale unui organism sunt legate în mod intim unul de celălalt; energia informațională este nivelul de comandă
3. Totuși, savantul român Ștefan Odobleja(1902-1978), a fost printre primii oameni de știință care în opera sa ,,Psihologia consonantistă”- o lucrare de psihofizică și psihosomatică- a intuit legătura dintre psihic și lumea cuantică, utilizând nouă legi universale: echivalenței, echilibrului, compensației, reacției, oscilației, reversibilității, inerției, consonanței, transformării- având la bază fenomenul de rezonanță. Este primul care a încercat să aplice legea feedback-ului în natură și societate.


BIBLIOGRAFIE
1. Iamandescu I.B.(2015): Consonantist Psychosomatics, Revista Medicală Română,vol.62 nr.4, pp, 425-426,București
2. Odobleja Șt. (1982): Psihologia consonatistă, Ed.Științifică și Enciclopedică,București
3. Odobleja Șt. (1935): La phonoscopie,novelle methode d'exploration clinique,G.Doin et Cie, Editeurs,Paris
4. Popescu N.(2016): Psihosomatica consonantistă: Contribuția doctorului Șterfan Odobleja adusă conceptului de psihosomatică, Ed.Universitaria, Craiova
5. Riga S., Riga D.(2009): Cap.27- Psihiatrie (pp. 21-24-2172)- Mini Monografia Ștefan Odobleja(pp. 2148-2149 În: N.Ursea(ed.), Enciclopedia Medicală Românească, sub egida Academiei Române, vol.3, secțiunea V(ștințele medicale), Ed. Universitară Carol Davila, București
6. Riga S., Riga D.,(2013): Repere în cercetarea psihiatrică românească(pp.356-427)- Mini Monografia Ștefan Odobleja(pp.358-360),În:G.Cornițiu(ed.), Capitole de istorie a psihiatriei românești,Ed.Universității din Oradea,Oradea
7. Simache A. (2019): Transplant pulmonar cu adaos de alergie la alune, Viața Medicală, nr. 2, 11 ianuarie, București;
8 .https://incredibilia.ro/misterul-memoriei-transplant de organe;
9.htpps://saccsiv.wordpress.co/2015/03/26/video-ce-schimbari-bizare-se-petrec-cu-primitorul-unui-transplant-de-inima-ce-i-transmite-donatorul-si-nu-doar-în-cazul-inimii/;
10 .https://academiadestiintesiterapiicuantice.ro/creierul-uman-si-fizica-cuantica/;
11 .https://stiintaonline.ro/constiinta-un-efect-al-vibratiei-materiei-rezonantei/;
12. https://www.stiintaonline.ro/misterul-constiintei-si-legatura-dintre-minte-si-lumea-cuan...