Dr Popescu Nicolae

Medicină de familie

Drobeta Turnu Severin, Policlinica Sanatatea

VALORIFICAREA OPEREI LUI STEFAN ODOBLEJA

VALORIFICAREA OPEREI LUI ÅžTEFAN ODOBLEJA


Acesta a fost scopul principal al Academiei de cibernetică ,,Åžtefan Odobleja” fondată în decembrie 1982 de către prof. Iosif Constantin Drăgan și înregistrată în Elveția la Lugano în anul 1983.
La manifestările de până acum, atât naționale cât și internaționale, au fost evocate viața și opera marelui savant. Acum este momentul să menționăm pe cei care au căutat să pună în valoare conținutul de idei, teorii și teze, care au adus o contribuție însemnată în variate domenii științifice. în acest sens trebuie să începem cu prof. Ioan Iovitz-Popescu care, la o lună după dispariția autorului Psihologiei consonantiste, și-a propus și a reușit, în septembrie 1980, să aducă în prim plan atenției specialiștilor precum și a personalului Institutului de fizică și tehnologia aparatelor de radiație, al cărui director era, o temă curs de proiect de peste 300 de pagini, dedicată memoriei ilustrului mehedințean care a fost Åžtefan Odobleja.
Lucrarea a fost sugestiv intitulată ,,Creativitatea și fizica”, autorul considerând că este o ocazie potrivită pentru a încerca o primă valorificare a operei lui Åžtefan Odobleja în domeniul științei și artei creației, a științei gândirii în general. în conținutul lucrării a selectat și comentat o serie de concepte și legi de bază din domeniul științei, creației și fizicii.
în anul 1982 apare Psihologia consonantistă tradusă în limba română cu un studiu introductiv realizat de acad. Mihai Drăgănescu și prof. univ.Pantelimon Golu.
în anul 1984, după ce a studiat o parte din manuscrisele referitoare la logică care se găsesc în Arhivele Naționale Dr. Tr. Severin, fond personal Åžtefan Odobleja (50.000 de file, respectiv 10 m liniari de manuscrise), acad. Alexandru Surdu realizează o culegere din aceste manuscrise intitulată ,,Introducere în logica rezonanței” prefațată de Constantin Noica și publicată la Editura ,,Scrisul românesc” din Craiova.
Prof. Mihail Scheau, de la facultatea de Medicină din Craiova și dr.Alexandru Olaru (unul din principalii susținători ai dr. Åžtefan Odobleja), după ce au studiat lucrările sale referitoare la fonoscopie și semiologia acustică, în comunicarea prezentată la simpozionul de la Craiova din anul 1992, îi conferă calitatea de precursor al metodei de explorare ecografică în medicină.
Lucrarea ,,Matematizarea psihologiei consonantiste de Åžtefan Odobleja”, autori: Marcel Voica - președintele Fundației de studii interdisciplinare matriceale - și Ileana Voica, apărută la Editura ,,Matricea” București, octombrie 2002, reprezintă un ghid pentru studierea psihologiei consonantiste în mod tradițional dar și pentru folosirea sa informatizată. Autorii arată că ,, valoarea științifică a psihologiei consonantiste crește pe măsura trecerii timpului și atrage atenția nu numai prin puterea sa extraordinară de pătrundere și de previziune a autorului ei, ci în mod deosebit prin faptul că, această operă devine din ce în ce mai mult un instrument de acțiune în condițiile extinderii folosirii tehnicii electronice de calcul, care amplifică valențele ei multiple prin racordarea sa la funcțiile cerebrale, ca bunul cel mai de preț pentru fiecare om.
Lucrarea „Corespondențe”, alcătuită de prof. Ion Rățoi- directorul Arhivelor Naționale din Drobeta Turnu-Severin și Cristian Anița, editată în 2002, prin conținutul scrisorilor trimise și primite de Åžtefan Odobleja de la instituții și personalități ale lumii științifice din țară și străinătate scoate în evidență în mod aparte aprecierea de care s-a bucurat opera marelui savant.
Cu ocazia simpozionului de anul trecut(2012) a fost lansată prin grija Fundației ,,Åžtefan Odobleja”, traducerea lucrării „Fonoscopia -o nouă metodă de explorare clinică”.
Tot aici au fost prezentate lucrări după mulți ani de cercetări, cum este „Homeopatia exogenă, o emergentă contribuție românească, de la consonantism la biofotonică” realizată de prof. Traian Stănciulescu, care, pornind de la accepțiunea odoblejiană că fenomenele de rezonanță biofizică sunt funcțional similare cu cele bio-psihice, asimilează biofotonica ca o știință a luminii vii. Din motive obiective, la acest simpozion(2013) nu a putut participa dar a continuat aprofundarea operei odoblejiene și ne-a transmis lucrarea cu titlul „Rezonanța creatoare, principiu sinergic al devenirii umane” în care apreciază că, în deplin acord cu concluziile formulate de Åžtefan Odobleja în monumentala sa Psihologie consonantistă [1982], gîndirea și cunoașterea creatoare a omului pot fi considerate fenomene de rezonanță / consonanță. Prin toate funcțiile sale onto- și epistemo-logice, în care mecanismul rezonanței este angajat, procesul creator se supraordonează în ultimă instanță continuumului tradiție-inovație, în limitele căruia mecanismele \"devenirii creatoare\" își desfășoară virtuțile.
în concluzie, consideră că - dacă devenirea reprezintă trăsătura cea mai generală a existenței universale - creația definește modalitatea concretă de împlinire a devenirii universale. Indiferent dacă și-a dobândit un scop (la nivelul socialului) sau nu (la nivelul naturii), momentul creației este acela care împlinește virtualitățile legilor fundamentale ale devenirii. Iată de ce, o filosofie a devenirii umane înseamnă implicit și o filosofie a creației umane.
O dovadă a aprofundării operei lui Åžt. Odobleja este și lucrarea deosebită a doamnei Mariana Cenea, psiholog principal la Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara, intitulată „Conștiința universală vs. conștiința umană, consonanță sau disonanță”.
Legat de medicină, mai precis de domeniul psihosomaticii, prof. I.B.Iamandescu, prezintă lucrarea „Repere consonantiste- Odobleja în explicarea/aplicarea modelului bio-psiho-social Engel”,(2012) în care se evidențiază conceptele psihologiei consonantiste ce ne ajută să înțelegem mult mai ușor interrelațiile factorilor biologici, psihologici și sociali după principiul legii reversibilității, constituind o bază explicativă fertilă pentru modul în care interacționează o multitudine și o diversitate de factori în edificarea stării de sănătate și de boală.
închei cu modestele mele contribuții tot în acest domeniu, prima de al fi introdus pe dr Åžt. Odobleja în istoricul medicinii psihosomaticii în plan național și internațional în diferite publicații, cea dea doua, prin lansarea sintagmei „Psihosomatica consonantistă”, arătând că marele savant, cu legea reversibilității și celelalte legi universale, aduce o contribuție esențială unității psihosomatice, stabilind o legătură de reciprocitate între psihic și somatic, iar cu argumente pluri și interdisciplinare extinde abordarea psihosomatică a omului la nivelul universului.
Sper că, în anul 2014, aceste idei să fie bine primite la Congresul Internațional de Psihosomatică organizat la Sibiu.
Urmează căutări și cercetări în arhivele naționale. Acest deziderat, se poate realiza cu succes, dacă s-ar putea reactiva Academia de Cibernetică la Tr.- Severin găsindu-se fondul Odobleja, adică, manuscrise nestudiate până acum.
Istoricul Psihosomaticii
 Unitatea psyche- soma - subliniată din antichitate ( Hipocrat)
 Filozofii din sec. XVII - Descartes, Spinoza, Leibniz- relația minte corp
(dualism)
 Johann Christian Heinroth ( 1773, 1843) - inventatorul termenului „ psihosomatic”
 1843, Cabanis - relațiile dintre fizic și moral
 1885, Freud - instanțele personalității, nivele de conștientizare ale proceselor psihice, etapele dezvoltării instinctuale, transfer, psihanaliză
 1892, Fere - despre patologia emoțiilor
 1899, Pavlov - influența comoției asupra proceselor fiziologice, reflexele condiționate
 1912, Adler - locus minoris resistentiae
 1922, Deutsch - nevroze de organ
 1938 ,1939 , Odobleja - Psihologia Consonantistă
 1943, Fl. Dumbar - profiluri de personalitate specifice pentru fiecare B.P.S.
 1946,Selye - sindromul general de adaptare
 1950,Alexander - specificitate conflictului
 1955, EY- medicina psihosomatică și nevroza de organ
 1956, Silva - medicina psihosomatică
 1956, Kaplan - medicina psihosomatică, importanța factorilor psihici în medicină
 1957, Hinkle, Wolff - factori de mediu = rol determinant
 1959,Grinker și Robbinns - clinica psihosomatică
 1963, Von Uexkull - diferențierea tulburărilor de conversiune
 1963, Marty, M’ Uzan - gîndire operatorie
 1964, Tzank -medicina generală/ medicina de familie ( MG/MF) este o veritabilă medicină psihosomatică (63)
 1965, Klotz - medicina psihosomatică este forma cea mai elaborată a MG/MF ( 63)
 1966, Schafer - sociopsihosomatica
 1969, Scheneider - psihologie medicală
 1973, Sifneos, Nemiah - alexitimia
 1974, Bateson - teoria generală a sistemelor
 1979, Von Eieff - hipertensiunea neurogenă
 1981, 1985, Locke, Besedovsky - implicarea SP în funcționarea sistemului imunitar( psihoneuroimunologie)

Adaptat după: Dr. Diaconescu L., citat de I.B. Iamandescu (1999): Elemente de psihosomatică generală și aplicată, Ed. INFOmedica, București, p.p.2-3


Corespondence to:
Nicolae Popescu, medic primar MF, doctor în științe medical
CMI DR POPESCU NICOLAE
Adress: Bdl. Carol I, 61, Drobeta Turnu-Severin, Mehedinți.
Phone: 0722213910
E-mail: npopescu_mf_kt@yahoo.com