• Distractibilitate • Impulsivitate • Agitatie motorie si verbala • Toleranta scazuta la frustrare si rutina • Deficit de control • Deficit in a respecta reguli, norme, sentimentele sau drepturile celorlalti.



ADHD inseamna Deficit de Atentie / Hiperactivitate / Impulsivitate si este una dintre cele mai frecvente afectiuni comportamentale intalnite la copii si adolescenti. Daca nu este depistata si tratata corespunzator poate perturba semnificativ functionarea si adaptarea scolara si/sau profesionala, viata de familie sau sociala.

Printre caracteristicile distinctive ale copiilor hiperkinetici se numara:

1.Sustinerea slaba a atentiei, persistenta scazuta a efortului in sarcina, dezinteres, delasare.
2.Impulsivitate, control scazut al impulsurilor, deficit in amanarea satisfactiei.
3.Activitate excesiva, irelevanta pentru sarcina sau neadaptala la situatie
4.Respectarea deficitara a regulilor.
5.O varietate mai mare decat normalul in exacutarea sarcinilor.
(conform grilei lui Barkley, 1991)

Aceste caracteristici pot fi intalnite si la persoanele normale (in special la copii mici) dar ceea ce distinge copii cu ADHD de persoanele normale este intensitatea si frecventa mai mare cu care apar si se manifesta aceste caracteristici.

Copiii cu ADHD intra rapid în conflict cu colegii care ii dezaproba, cu timpul ajungand sa fie respinsi si exclusi din grup. Respingerea si lipsa de adaptare la grupul social duc la o imagine de sine scazuta.

Performantele scolare ale copiilor cu ADHD sunt mai scazute decat cele ale colegilor lor, mai ales la cei cu ADHD subtipul neatent sau combinat. Ei au note mai slabe, adeseori repeta clasele, sunt suspendati sau chiar exmatriculati din scoala datorita comportamentului inadecvat.


Conform Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale (DSM-IV-TR), simptomele ADHD se împart în trei categorii: deficit de atenție , hiperactivitate și impulsivitate. De la pondera mai mare sau mai mica a fiecarei dintre aceste categorii de simptome, rezulta si subtipurile in care se clasifica aceasta tulburare:

1.Tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie, tip combinat.

2.Tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie, tip predominant de inatentie.

3.Tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie, tip predominant hiperactiv-impulsiv.


Diagnosticul de ADHD este pus numai de catre specialist.

In prezent nu exista o evaluare biomedicala de rutina a copilului cu ADHD.


Prevalenta
ADHD este o tulburare frecventa, intalnita la 3-7% dintre copii de varsta scolara (cu alte cuvinte, aproximativ 1-2 copii ar putea sa sufere de ADHD intr-o clasa de 30 de elevi).


Debut si evolutie
Tulburarea debuteaza in 50% dintre cazuri inainte de varsta de 4 ani, dar de cele mai multe ori este neobservata sau ignorata pana la inceperea scolii.

Manifestarile persista toata copilaria, pentru ca mai apoi, in adolescenta sa se transforme in opozitionism provocator si tulburari de conduita, iar la adult sa se manifeste sub forma unor tulburari de personalitate de tip antisocial.

15-50% dintre copii cu ADHD prezinta cu timpul scaderea simptomelor sau o diminuarea a efectelor dezadaptative ale acestora.

35 - 60% dintre copii cu ADHD devin insa adolescenti cu probleme legate de agresivitate, conduita si violarea normelor legale si sociale.

25% devin adulti cu comportamente antisociale.

Aproximativ jumatate dintre copii cu ADHD care ajung in clinici de specialitate prezinta in asociere si tulburarea opozitionism provocator sau tulburarea de conduita.


Cauze
Nu exista un acord unanim asupra cauzelor, dar ultimele cercetari stiintifice sustin importanta majora a factorului genetic - ADHD are un substrat neurobiologic important, iar transmiterea genetica pare a fi principala cauza, mai ales in cazul celor la care tulburarea persista si in adolescenta si viata adulta.

Nu este de neglijat nici factorul mediu, care explica aproximativ 20% dintre cazurile de ADHD.

ADHD este o afectiune medicala si nu o consecinta a unei atitudini necorespunzatoare din partea parintilor.



Care este solutia terapeutica pentru ADHD?

Trebuie subliniat faptul ca tratamentul este individualizat pentru fiecare pacient. Cea mai eficienta metoda de tratare a ADHD este reprezentata de o abordarea complexa a bolii - atat prin intermediul medicamentatie, cat si al psihoterapiei.


º Terapia comportamentala a copilului cu ADHD are ca obiective:
• relaxarea si cresterea autocontrolului
• dezvoltarea unor abilitati de comunicare, de rezolvarea a conflictelor, de control a furiei, maniei
• lucrul cu parintii, care au tendinta de a deveni hiperprotectivi si de a dezvolta atitudini negative fata de scoala.


De cele mai multe ori, ca parinte al unui copil cu ADHD sunteti primul aliat al copilului in lupta cu simptomele.Cum il puteti ajuta?

• Consultand un specialist.
• Documentandu-va cat mai mult despre ADHD.
• Colaborand cu invatatorul sau profesorii copilului d-voastra.
• Fiind optimist si implicandu-va activ in demersul terapeutic.

Copii cu ADHD pot sa aiba o viata normala. Merita sa le acordam tot sprijinul nostru!